HIBRID INTRE BERBEC GERMAN SI URIASUL ALB
HIBRID INTRE BERBEC GERMAN SI URIASUL ALB

Ce trebuie sa stim:


1. Niciodata sa nu apucati un iepuras de urechi. 
2. Niciodata sa nu ii dati unui iepure sa manance "delicatese" pentru oameni, precum ciocolata. 
3. Fanul si vegetalele trebuie sa constituie baza dietei unui iepure. 
4. Asigurati-va ca cusca iepurelui este suficient de mare pentru a se putea misca liber. 
5. Cusca iepurasului trebuie sa aiba o sticla sau un vas pentru apa, un recipient pentru hrana, un recipient pentru nevoi (daca nu sta afara) si cateva 
jucarii. 
6. Asigurati-va ca iepurasul are apa proaspata din belsug, disponibila tot timpul. 
7. Iepurasilor le place sa mestece tot timpul ceva si au nevoie sa faca acest lucru; asa ca, este bine sa le oferiti diverse lucruri pe care sa le poata 
mesteca. 
8. Iepurii sunt recunoscuti pentru temperamentul lor destul de isteric - datorat, in parte, instinctului lor creativ - aratandu-si frustrarea atunci cand 
ceva nu le este pe plac. 
9. Iepurasii au nevoie de multa dragoste si atentie zilnic. 
10. Intotdeauna, sustineti bine corpul si picioarele atunci cand il ridicati... daca se simt in siguranta, nu se lupta sa evadeze. 
11. Ramurile de mar pot fi mancate proaspat culeste din copac, dar evitati ramurile de cires, piersic, cais, prun si lemnrosu, pentru ca sunt toxice pentru 
iepuri. 
12. Cea mai buna jucarie pentru un iepureas esti chiar "tu". 
13. Timpul si rabdarea sunt cele mai importante elemente in crearea unei legaturi intre dumneavoastra si noul ipeuras. 
14. Nu lasati niciodata iepurele singur cu animale de prada. 
15. Nu adoptati un iepuras pana nu a fost intarcat de mama lui. 
16. Un iepure sanatos are o expresie a ochilor luminoasa si o blana moale si pufoasa. 
17. Cusca iepurelui trebuie curatata regulat. 
18. Nu asezati cusca iepurelui in caldura sau frig excesiv. 
19. Un iepure poate fi invatat sa: 
- foloseasca o cutie pentru nevoi. 
- sa toarca 
- sa fie plimbat in lesa 
- sa sara pana la o inaltime de un metru 
- sa fie extrem de afectuos si loial. 
20. Marimea unui iepure determina cantitatea de hrana ce urmeaza a-i fi administrata. 
21. Hrana sub forma de pelette trebuie sa constituie doar o mica portie din dieta iepurilor. 
22. Evitati sa indopati iepurele cu hrana. 
23. Oferiti-i iepurasului verdeturi proaspete zilnic (asta incluzand si iarba proaspata, atata timp cat nu este stropita cu pesticide). 
24. Evitati sa ii dati sa manace frunze de salata verde 

 

CUM SE APUCA UN IEPURE
CUM SE APUCA UN IEPURE

COMPORTAMENTUL IEPURILOR

 

 Iepurii de casă sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase, cu reacţii foarte puternice. Reacţionează imediat, chiar violent faţă de prezenţa altor 
animale, la zgomote puternice si necunoscute. Toate modificările de mediu pot constitui factori stresanţi declanşatori ai multor entităţi patologice.În general, iepurii de casă sunt animale sociabile, ataşându-se rapid de persoanele care-i îngrijesc, manifestând, însă, frică faţă de persoanele străine.Pentru a vă înţelege mai bine iepuraşul, găsiţi în continuare o privire de ansamblu asupra comportamentului, precum şi descrierea celor mai des scoase sunete 
de către un iepuraş.1. Ridicarea în două lăbuţeÎn cazul masculilor, aceştia îşi asigură o privire de ansamblu asupra împrejurimilor. Acest lucru foloseşte exclusiv la asigurarea împrejurimilor contra 
prădătorilor şi desluşirea situaţie (a auzit un zgomot ciudat şi vrea să vadă ce e). Iepurii de apartament se ridică în două lăbuţe pentru a putea observa 
împrejurimile sau pentru a vedea mai bine obiectele poziţionate mai sus şi astfel pentru a-şi satisface curiozităţile.2. Rostogolire (the bunny flop)La iepuri, un semn sigur al stării de bine este rostogolirea. Astfel, iepuraşii se aruncă într-o parte şi se rostogolesc.3. Poziţie de relaxare /aşezarea pe o parteAtunci când se simt în siguranţă, iepurii se întind pe o parte. În această poziţie, când îşi lasă capul în jos şi închid ochii atunci sunt complet relaxaţi. 
Un lucru mai rar, dar unii iepuraşi stau chiar şi pe spate şi astfel exprimă un sentiment de siguranţă absolută.4. Îmbrâncire/ ciupireIepurii „îmbrâncesc” alte animale, pentru a le saluta sau pentru a le anima la joacă.Ei îşi îmbrâncesc stăpânul pentru a atrage atenţia asupra lor şi a „cerşi“ de mâncare. Se aşteaptă atenţie imediată din partea stăpânului, ca de ex. 
mângâiere. În cazul în care în timp ce-l mângâiaţi iepuraşul vă „dă” peste mână, doreşte să încetaţi.Ciupitul este un semn de indispoziţie. Astfel, iepurii îşi exprimă supărarea şi semnalizează că doresc să fie lăsaţi în pace.5. Urechi lăsate pe spateUrechile lăsate pe spate sunt un semn de avertizare. Iepurele doreşte să fie lăsat în pace. Tocmai într-un mediu nou sau într-o situaţie neobişnuită, 
iepurele indică astfel, că nu doreşte să fie atins.6. SpălatulIepuraşii sunt nişte animale foarte curate, care se spală în continuu, pentru a-şi întreţine blana. Astfel ei îndepărtează smocuri de păr, desfac blăniţa 
încâlcită, murdară. Aceştia nu se spală doar pe ei, ci îşi spală şi partenerii. Acest lucru întăreşte sentimentul de apartenenţă.Iepuraşii se spală reciproc atât ca semn de afecţiune cât şi pentru întărirea apartenenţei la grup, respectiv familie.Când îşi ling pe mână stăpânul, îşi exprimă afecţiunea faţă de acesta şi doresc să îi indice că îl consideră parte a grupului/familiei.Dar, câteodată acest lucru poate fi un semn că iepuraşul se simte singur.7. Alergarea în jurul picioarelorCând iepuraşii aleargă în jurul picioarelor stăpânului, doresc să atragă atenţia asupra lor. Aceştia îşi doresc atenţie şi doresc să ne jucăm cu ei, deoarece 
se simt singuri. Iepurii necastraţi îşi exprimă astfel instinctul sexual.8. Marcarea teritoriuluiIepurii işi marchează teritoriul prin substanţele odorante secretate de glandele odorante care se află la nivelul bărbiei, prin frecarea bărbiei de diferite 
obiecte. Cu ajutorul acestor marcaje, ei se orientează. Iepuraşul mai marchează teritoriul ca fiind al său şi cu ajutorul urinei sau a fecalelor.9. Poziţie de odihnăÎn această poziţie, iepuraşul se relaxează, dar totuşi conştientizează tot ce se întâmplă în jurul lui şi în caz de pericol poate să fugă.10. Scormonit / săpatIepuraşilor le place foarte mult să scormonească şi să sape în pământ. Astfel ei îşi tocesc unghiile şi construiesc tuneluri în care se ascund în caz de 
pericol. În natură, iepuraşii dau naştere la pui în aceste tuneluri.Pentru iepuraşii de apartament este potrivită o lădiţă umplută cu nisip.11. Urechi lăsate pe spate, corpul întins pe podeaAtunci când un iepure se întinde pe jos, îşi lasă urechile pe spate şi „cască“ ochii, atunci vă recunoaştea autoritatea.12. Un alt fel de „reciclare”Iepurii mănâncă unele din fecalele pe care le elimină, numite “caecotrophes”, mai mici şi mai moi decât celelalte. Preluate direct din zona anală, acestea 
conţin, printre altele, vitamine şi proteine indispensabile sănătăţii sale. Acest comportament trece adesea neobservat de către proprietari, deoarece se 
întâmplă noapteaLimbajIepurii scot diverse tipuri de sunete. Ele constituie moduri de comunicare exprimând dorinţe, nevoi, stări.În continuare găsiţi o enumerare a celor mai des întâlnite sunete:1. Ţipăt ascuţitIepurii scot ţipete ascuţite, atunci când se află în pericol. Este un semn de panică şi frică de moarte.2. MormăitÎn majoritatea cazurilor, mormăitul iepuraşului este e un semn de atac – fie că se joacă cu ceva, fie că este prins undeva şi nu poate scăpa.Mormăiturile mai pot fi şi un semn de afecţiune. Atunci când iepuraşul aleargă în jurul stăpânului şi mormăie încet, îşi exprimă afecţiunea.3. Scrâşnit din dinţiIepurii scârţâie uşor din dinţi, atunci când sunt mângâiaţi şi se simt bine.4. Scrâşnit puternic din dinţiAnimalului fie îi este foarte frică, fie are dureri mari. În orice caz trebuie ţinut sub observaţie şi eventual dus la veterinar.5. Pufăit, mârâit, sâsâit, grohăitIepuraşii atrag atenţia partenerului sau chiar oamenilor că sunt nemulţumiţi, se simt deranjaţi şi doresc să fie lăsaţi în pace.Iepuroaicele în timpul unei sarcini sau a unei sarcini false scot aceste sunete, pentru a anunţa pe ceilalţi iepuraşi că doresc să fie lăsate în pace.6. BocănitÎn natură, cu ajutorul acestui sunet, iepurii pot avertiza animalele din aceeaşi rasă, deoarece vibraţiile se transmit prin sol pe o rază mare.Bocănitul e semn de pericol: fie iepurele se află într-o situaţie neobişnuită, îi este frică, a văzut un potenţial prădător fie se simte singur. Chiar şi 
femelele în călduri bocăne, pentru a elimina stresul, care în timpul perioadei de construire a cuibului este foarte mare.7. Agresiuni…şi conflicte între iepuraşi sunt normale atât timp cât se menţin între anumite limite.…faţă de oameni: destul de dese, în cazul în care iepurii nu sunt trataţi corespunzător. În special iepurii crescuţi singuri îşi exprimă astfel nemulţumirea. 
Aceste agresiuni se concretizează în mârâit, ciupit şi chiar muşcat. În acest caz este importantă determinarea cauzei/cauzelor ce duc la acest comportament 
al iepurelui şi îndepărtarea acestora.…datorită durerilor. Iepurii nu pot vorbi, suferă în tăcere se retrag sau devin agresivi atunci când nu le merge bine. În cazul în care observaţi schimbări 
ale comportamentului iepuraşului dvs. Vă rugăm să contactaţi un medic veterinar pentru a determina cauzele sau pentru a putea exclude un caz de boală.…datorită problemelor hormonale / agresiuni maternale: Majoritatea iepuroaicelor gestante tind să fie agresive cu partenerii/stăpânii. Instinctul lor natural 
este acela de a-şi proteja cuibul, puii şi împrejurimile. Lăsaţi iepuroaicele în pace şi nu le expuneţi stresului sau agitaţiei.…datorită îngrijirii incorecte, lipsei de spaţiu şi plictiselii: roaderea ore în şir a gratiilor cuştii, răsturnarea castronului cu mâncare din cuşcă. Toate 
acestea reflectă nemulţumirea iepurilor. Iepurii sunt animale cărora le place mişcarea şi au nevoie de suficient spaţiu, precum şi parteneri.…la introducerea mâinii în cuşcă: Iepurii stau în cuştile lor înconjuraţi de gratii fără nicio posibilitate de ieşire, protecţie de sus. În cazul în care 
introduceţi pe sus mâna în cuşca iepurelui, acesta se simte ameninţat, deoarece gestul se aseamănă cu gestul unei păsări răpitoare. În plus, cuşca este 
teritoriul iepurelui. Aceştia ştiu că nu pot scăpa şi reacţionează cu mormăit, eventual muşcat

MASCUL DE URIAS GERMAN LA VARSTA DE UN AN
MASCUL DE URIAS GERMAN LA VARSTA DE UN AN

Vaccinuri de la Romvac Vaccinuri pentru iepuri HEMOVIROVAC MIXOHEMOVIROVAC MIXOROMVAC-O 




Medicamente pentru iepuri 
MIXOROMVAC-O 
Vaccin viu, liofilizat, omolog, contra mixomatozei iepurilor Compoziţie: Fiecare doză conţine: - Suspensie de virus mixomatos, atenuat cu titrul minim ………………………………...103,0DICP50/ml - Excipient .................................................................................. q.s. ad. 1 doză Specii ţintă: Iepure. Indicaţii: MIXOROMVAC-O se foloseşte în prevenirea şi combaterea mixomatozei la iepuri. Contraindicaţii şi precauţii: Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizează seringi de unică folosinţă. Schimbarea acului folosit pentru inocularea vaccinului la fiecare iepure este obligatorie. Vaccinul nu se foloseşte la puii de iepuri sub vârsta de 4 săptămâni. Vaccinul trebuie utilizat într-un interval de 2 ore după reconstituire. Se va evita vaccinarea femelelor în a doua parte a gestaţiei. Animalele afectate de boli nutriţional-metabolice sau boli produse de germeni condiţionat patogeni, pot avea un răspuns imun necorespunzător. Reacţii adverse: Rareori, după vaccinare, se poate observa o uşoară stare generală de depresie care dispare în câteva zile; local poate apare un nodul care în timp se 
resoarbe. Posologie şi mod de administrare În vederea inoculării, fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,5 ml diluant şi se inoculează intramuscular. Vaccinul se aplică la iepurii de reproducţie la vârsta de 6-8 săptămâni cu rapel la fiecare 6 luni; În focarele evolutive de mixomatoză se vaccinează toate animalele clinic sănătoase, indiferent de vârstă şi stare fiziologică, iar cele infectate sau bolnave 
trebuie sacrificate. În caz de necesitate pot fi vaccinate, cu grijă asupra manipulării, chiar şi animalele aflate în prima parte a gestaţiei. Recomandări privind administrarea corectă: Vaccinarea contra mixomatozei cu produsul MIXOROMVAC–O se execută conform Modului de administrare prezentat în instrucţiune, utilizând instrumentar steril. 
Se vor evita stresurile legate de transporturi înainte şi după vaccinare cu cel puţin o săptămână. Timp de asteptare: Carne: zero zile. Precauţii speciale pentru depozitare: A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Vaccinul liofilizat se conservă la + 2oC - +8oC, ferit de lumină, atât la beneficiar, cât şi pe timpul transportului (lăzi izoterme sau maşini frigorifice). 
Diluantul se păstrează într-un spaţiu rece. A nu se utiliza după data de expirare inscripţionată pe etichetă. Atenţionări speciale: Nu sunt indicate măsuri speciale pentru personalul care administrează produsul. În caz de injectare accidentală adresaţi-vă imediat medicului şi arătaţi-i instrucţiunile de folosire a produsului şi/sau eticheta. Nu sunt informaţii disponibile asupra siguranţei şi eficacităţii prin folosirea concomitentă împreună cu alt produs biologic. Vă recomandăm să nu 
administraţi alt vaccin cu mai puţin de 14 zile înainte sau după vaccinul MIXOROMVAC-O. Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz: Pentru protecţia mediului, flacoanele goale, rămase după adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau 
ardere şi nu sunt aruncate în ape reziduale sau la resturi menajere, ci sunt depuse în locuri special amenajate. Mod de prezentare: Vaccinul este liofilizat în flacoane care conţin 5, 10, 20 şi 50 doze şi este însoţit de diluant şi Modul de folosire. Vaccinul liofilizat are aspectul unei pelete compacte, microporoase, uneori, cu structură lamelară, de culoare alb-sidefie sau alb-roşcată. Diluantul (DILUVAC) pentru vaccinul MIXOROMVAC–O se livrează în flacoane capsulate, în cantitate corespunzătoare numărului de doze pe flacon şi reprezintă o 
soluţie de tampon fosfat salin, incoloră, clară, transparentă. Termen de valabilitate: 12 luni de la data liofilizării. 



MIXOHEMOVIROVAC 
Vaccin asociat contra mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui Composition: MIXOHEMOVIROVAC este un produs biologic ce conţine două componente: vaccin viu, liofilizat, contra mixomatozei iepurelui, preparat cu tulpina MXO-82, cu titrul minim de 103 DICP50/doză şi vaccin inactivat contra bolii 
hemoragice a iepurelui, preparat cu tulpina VSHI-CN-6, cu titrul minim de 1024 UHA înainte de inactivare/doză. Indications: Se recomandă pentru prevenirea şi combaterea mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui. Contraindications and precautions: Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizează seringi de unică folosinţă. Schimbarea acului folosit pentru 
inocularea vaccinului la fiecare iepure este obligatorie. După reconstituirea produsului din cele două componente, inocularea se realizează în maximum 20 minute. Ne se recomandă vaccinarea femelelor în ultima parte a gestaţiei. Animalele tarate sau cu diverse boli cronice, pot avea un răspuns imun necorespunzător. Administration and dosage for each species: După rehidratarea componentei liofilizate în cea apoasă (vaccinul contra bolii hemoragice a iepurelui) produsul se aplică pe cale subcutanată sau 
intramusculară în doză de 0,5 ml, atît la tineret (după prima lună de viaţă), cît şi la iepurii adulţi. Consolidarea imunităţii se face prin rapel la 21-45 zile de la vaccinare şi “booster“ din 6 în 6 luni pe toată viaţa economică a iepurelui. Withdrawal period: Nu este cazul. Presentations: Flacoane cu 5, 10, 20 sau 40 doze. 


HEMOVIROVAC 
Vaccin inactivat contra bolii hemoragice a iepurelui Compoziţie: HEMOVIROVAC cuprinde în compoziţia sa, per doză vaccinală (0,5 ml): Antigen -Virusul bolii hemoragice a iepurelui, tulpina VSHI-CN-6, cu titrul înainte de inactivare de cel puţin 1024 UHA. Adjuvant -Gel de Hidroxid de aluminiu sau adjuvant de tip Montanide………................ ad. 0,5 ml. Specii ţintă: Iepuri. Indicaţii: Vaccinul HEMOVIROVAC se recomandă în prevenirea bolii hemoragice a iepurelui. Contraindicaţii şi precauţii: De regulă, se vaccinează animalele sănătoase. În situaţii cu presiune infecţioasă mare, se pot vaccina şi animalele cu boli infecto-contagioase sau afectate 
de boli nutriţional-metabolice şi parazitare, în acest caz, însă, la unele animale, răspunsul imun poate fi necorespunzător. Pe cât posibil este recomandabil să nu se vaccineze femelele în ultima parte a gestaţiei din cauza stresului creat de actul vaccinării. La această categorie 
de animale, durata scurtă a gestaţiei permite aplicarea vaccinului după fătare sau la câteva zile după montă (7-10 zile). Reacţii adverse: Rareori, după vaccinare, se poate observa o uşoară stare generală de depresie care dispare în câteva zile; local poate apare un nodul care în timp se 
resoarbe. Posologie şi mod de administrare Vaccinul se inoculează pe cale subcutanată sau intramusculară la tineret, după prima lună de viaţă, ca şi la iepurii adulţi, nevaccinaţi, în doză de 0,5 
ml/animal. La 21-28 zile se efectuează vaccinarea de rapel. Din 6 în 6 luni, se efectuează vaccinarea de întreţinere a imunităţii. Timp de asteptare: Carne: zero zile. Precauţii speciale pentru depozitare: A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Vaccinul liofilizat se conservă la + 2o-+8oC, ferit de lumină, atât la beneficiar, cât şi pe timpul transportului (lăzi izoterme sau maşini frigorifice). 
Diluantul se păstrează într-un spaţiu rece. A se proteja de lumină. A nu se utiliza după data de expirare inscripţionată pe etichetă. Atenţionări speciale: Nu sunt indicate măsuri speciale pentru personalul care administrează produsul. În cazul unei injectări accidentale cu acest produs, solicitaţi imediat sfatul medicului şi prezentaţi-i prospectul produsului, chiar dacă a fost injectată o 
cantitate redusă de produs. Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz: Pentru protecţia mediului, flacoanele goale, rămase după adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau 
ardere şi nu sunt aruncate în ape reziduale sau la resturi menajere, ci sunt depuse în locuri special amenajate. Mod de prezentare: Vaccinul se prezintă sub forma unei suspensii de culoare brun-roşietică, care prin depozitare la +2-+8oC, se separă în două straturi: superior de culoare 
brun-roşietică, inferior, de culoare brună. Prin agitare vaccinul devine o suspensie omogenă de culoare brun-roşietică. Vaccinul se prezintă în flacoane conţinând 5, 10, 25, 40, 50, 100, 150, 200, 250, 300, 350 şi 400 doze. Termen de valabilitate: 18 luni de la data condiţionării. 




EKODIÁR® conţine un preparat din uleiuri volatile extrase din mai multe soiuri de plante medicinale din familia Lamiaceae –lor, preparat (Aetheroleum Herbae 
Officinalis) în care există un sinergism între substanţele active thymol şi carvacrol şi a căror influenţă este în continuare sporită de alte componente 
ajutătoare. Forme de prezentare: • EKODIÁR® Plusz solutio pentru apa de băut • EKODIÁR® TST solutio pentru fabricarea de granule: o 6 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis cu un conţinut de 36.000 mg/l. carvacrol şi thymol) • EKODIÁR® Plusz pulvis pentru nutreţuri • EKODIÁR® TST pulvis pentru fabricarea de granule: o 6 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis cu un conţinut de 36.000 mg/kg. carvacrol şi thymol) • EKODIÁR® Szol w.s. pulvis praf solubil în apă: o 1,2 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis cu un conţinut de 7.200 mg/kg carvacrol şi thymol) Descriere: EKODIÁR® este un produs sigur, de origine vegetală, fabricat din uleiurile volatile ale unor plante medicinale. EKODIÁR® : - prin aşa-numitul efect condimentar ameliorează digestia,contribuie la utilizarea mai bună a componentelor nutreţurilor, la dezvoltarea organelor 
interioare, a scheletului, a sistemului muscular, întăreşte sistemul imunitar, sporeşte rezistenţa la stres, reduce mortalitatea animalelor conducând astfel 
la un şeptel mai rezistent la microbi şi mai sănătos. - în calitate de produs antimicrobian, acţionează ca bactericid împotriva microorganismelor care infectează cel mai adesea sistemul digestiv al animalelor 
(cum ar fi: E. Coli, Salmonella spp., Enterobacteria, Treponema hyodysenteriae). - Poate fi cu succes utilizat şi împotriva majorităţii speciilor Eimeria (coccidioze) şi de ciuperci (cum ar fi Candida albicans). - Numeroase experienţe demonstrează rezultate pozitive şi în cazul afecţiunilor sistemului respirator. - În afara acestora, componentele active ale EKODIÁR® mai dispun şi de o acţiune antispastică, cu un rol important în combaterea simptomelor bolilor 
diareice. 
Recomandat: - pentru sporirea ritmului de creştere, îmbunătăţirea stării de sănătate a şeptelului, - în cazul unor enterite nespecifice, datorate, de exemplu, nutreţului, precum şi - la prevenirea şi tratarea diareelor şi a infecţiilor sistemului digestiv provocate de coccidioză şi de agenţi patogeni sensibili la substanţa sa activă. Întrebuinţare: Producătorii de nutreţuri: avantajos pentru diferite soiuri de nutreţuri, întrucât poate fi utilizat în două scopuri: material de aromare cu efect 
condimentar şi produs microbicid. Crescătorii de animale îl pot întrebuinţa în scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi sporirea creşterii: administrare permanentă; tratament: administrare timp de 
7 zile. Procedeu obişnuit: administrare timp de 1 săptămână de la ieşirea din ouă, fătare, cumpărarea unui şeptel nou (cum ar fi puii de o zi), apoi se 
administrează săptămânal câte 1 doză de tratament, sau doze preventive în fiecare a doua săptămână (dar întotdeauna câte o săptămână înainte şi după 
schimbarea felului de nutreţ). În cazul apariţiei vreunei boli, sau a apariţiei simptomelor datorită neglijării administrării preventive, se recomandă 
trecerea la administrarea, timp de o săptămână, a dozei de tratament. Atenţie! Substanţa activă este volatilă, de aceea - păstraţi preparatul, sau ambalajul nutreţului mixat, bine închis, - atât preparatul cât şi nutreţul gata mixat trebuie ferite de căldură, - preparatul lichid trebuie dozat permanent, sau amestecat zilnic în apa de băut! Doze: In apa de baut preventiv 250 ml/1000 l sau 500 ml/1000 l ca tratament curativ. In nutret : 500 g/1000 kg preventiv sau 1000 g/1000 kg ca tratament 
curativ 

Păstrare: în vase sau ambalaje bine închise, la loc răcoros şi ferit de lumină, unde accesul copiilor să fie interzis. Mod de prezentare: - EKODIÁR® Plusz şi Szol pulvis: 50 g, 100 g, 250 g, 500 g, 1 kg, 5 kg, 25 kg - EKODIÁR® Plusz solutio: 10 ml, 50 ml, 100 ml, 100 ml Malac Készlet (Asortiment Purcel), 1 l, 5 l, 10 l, 20 l - EKODIÁR® TST pulvis: 25 kg - EKODIÁR® TST solutio 20 l Scopul fundamental al crescătorilor de animale este de a menţine capacitatea de rezistenţă împotriva bolilor, sănătatea animalelor, astfel încât, alături de 
o activitate cât mai economică, să aibă în vedere în mod deplin şi protecţia mediului şi siguranţa alimentelor. Pe baza experienţei din Ungaria, câştigate de-a lungul multor ani de zile, am rezumat avantajele pe care EKODIÁR® le oferă crescătorilor de animale. 1. CONDIŢIILE ÎNTREBUINŢĂRII ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® - poate fi utilizat în cadrul oricărei tehnologii, indiferent de dimensiunile gospodăriei agricole; - calitate uniformă şi bună, stabilitate şi dozabilitate bună; - plăcut pentru organele senzitive. 
2. CERINŢELE NORMELOR DE PROTECŢIE A MEDIULUI ŞI DE SIGURANŢĂ A ALIMENTELOR ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® - atât fabricarea cât şi utilizarea produsului EKODIÁR® conţinând substanţe active naturale respectă prevederile de protecţie a mediului înconjurător - în cazul utilizării de EKODIÁR®, în animalele destinate tăierii nu vor fi găsite nici agenţi patogeni, nici resturi de medicamente. 3. DEZIDERATELE MEDICAŢIEI ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® - efect rapid, intens, vindecă rapid boala, respectiv suprimă rapid simptomele bolii, întremare rapidă după boală, respectiv după tratament; - eficienţă bună, cu rezultate bune în doze mici, economice; - spectru de acţiune larg, fără a se observa dezvoltarea rezistenţei agenţilor patogeni; - are efect imediat, nu au fost observate reacţii adverse; - un şeptel cu poftă bună, cu o condiţie fizică bună, sănătos, cu rezistenţă sporită faţă de agenţii patogeni. - poate fi utilizat împreună cu vitaminele, medicamentele şi metodele curative obişnuite, cu excepţia preparatelor homeopatice. 4. CERINŢELE ECONOMICITĂŢII ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® a. Efect de reducere a cheltuielilor - poate fi utilizat în scop preventiv, fiind mai ieftin decât tratamentul; - produsul are un preţ pe doză redus; - prin întrebuinţarea sa creşte utilitatea nutreţului. b. Efect de sporire a veniturilor - mortalitate mai mică, - o greutate medie mai mare, un şeptel uniform dezvoltat. 





Provimi 
Descriere produs : 
Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta: 2.7% Fibra: 13.32% Cycostat 66 G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenţionare: Nu se administrează cu alte coccidiostatice! Timp de aşteptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri crescuti în sistem intensiv şi semi-intensiv. (iepuroaică 250-300g/zi, tineret 80-100g/zi, iepuri la îngrăşat 120-140g/zi 
Geliprim oral 

Contine sulfadiazina si trimethoprim. Se administreaza la bovine, suine, cabaline, ovine, leporide si pasari in tratamentul infectiilor gastrointestinale, ale aparatului respirator si urogenital. 
In general este indicat in toate infectiile produse de bacterii sulfamidosensibile. Cele doua substante active actioneaza sinergic, asociind activitatea bacteriostatica cu cea bactericida, ceea ce confera o eficacitate ridicat, nu numai 
impotriva bacteriilor gram pozitive si gram negative cat si impotriva protozoarelor ( coccidii, toxoplasme) 

Oxyvet 
Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea agentilor patogeni:bacterii gram+ si gram
-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele protozare. Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide si feline ,iepuri,pasari in : -plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite prin administrare locala externa 



Terramycin 150 ml 


Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea agentilor patogeni:bacterii gram+ si gram
-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele protozare. Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide si feline ,iepuri,pasari in : -plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite prin administrare locala externa. 



Negerol 150 ml 

Tiamfenicolul este un antibiotic din familia cloramfenicolului, ale carui proprietati le pastreaza. Se deosebeste de cloramfenicol printr-o legatura 
disulfurica care-i imbunatateste caracteristicile farmacologice. Negerol asigura o aplicare localizata si uniforma a substantei active (tiamfenicolul) precum si o remanentamare la nivelul zonei lezionate. Este indicat in afectiunile cutanate produse de germenii sensibili la tiamfenicol, la toate speciile : plagi de orice natura (dermatite infectioase sau 
traumatice), panaritii interdigitale, afectiuni podale, postoperator in mica chirurgie. Doar pentru uz extern. 


Albastrul de metilen este o substanta organica de culoare albastra, folosita ca antiseotic pentru uz extern ( badijonare in gat) sau administrata pral ( in infectii urinare), ca 
si in esploararea functiei renale. Se foloseste deasemenea pentru dezinfectarea apei de baut. Are actiune antisepticã moderatã si de duratã penetrând usor în tesuturile lezionate (plãgi, arsuri, faringe, glosã, etc) asupra cãrora, prin aplicatii 
repetate, are efect analgezic si favorizeazã cicatrizarea. Administrat în apa de bãut, se absoarbe rapid din tubul digestiv, activând procesele oxidoreducãtoare din organism. 
Indicatii: În hipoxii, methemoglobinemii, intoxicatii cu sulfamide. Asociat cu glucoza, favorizeazã oxidarea acesteia, permitând energizarea rapidã a animalelor hipodinamice. Se eliminã renal si actioneazã ca antiseptic al 
aparatului excretor, colorând verde-albãstrui urina. Solutia de albastru de metilen este si colorant în microbiologie. 
Mod de administrare si doze: Curativ: se administreazã în apa de bãut, în cantitãti de 100 ml solutie 1% la 4-5 litri de apã, timp de 2-3 zile. Profilactic 100 ml solutie 1% albastru de metilen la 10-15 litri apã de bãut. Pentru aplicatii locale pe plãgi si arsuri ale pielii se folosesc solutii hidroalcoolice de 0,7% albastru de metilen, obtinute prin diluarea solutiei 1% cu 
apã distilatã. 
Conditii de pastrare: La temperatura de 8 - 150 C, ferit de luminã. Flacon de 25g. 
Indicatii: Se recomanda a fi utilizat ca antiseptic local si dezinfectant. 
Compozitie: Albastru de metilen, apa distilata, produs de uz extern. 


Furaj de crestere si ingrasare iepuri 

Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta:2.7% Fibra:13.32% Cycostat 66 G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenţionare: Nu se administrează cu alte coccidiostatice! Timp de aşteptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri crescute în sistem intensiv şi semi-intensiv. (iepuroaică 250-300g/zi, tineret 80-100g/zi, iepuri la îngrăşat 120-140g/zi 
Vitamm 2, 5L Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere pentru cresterea imunitatii 
,profilaxia stresuilui,stari de convalescenta dupa infectii si paraziti,stimularea fertilitatii si a productiei. 


Vitamm 2 Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere. 
Petnil 
Petnil este un supliment nutritiv ideal pentru piele si blana, bogat in proteine si vitamine. Prin continutul de faina de ficat animal, Petnil are in 
componenta sa vitamine ale intregului complex B, biotina, oligoelemente si aminoacizi esentiali care activeaza procese chimice precum procesele metabolice de 
la nivelul pielii, sinteza de albumina precum si tranzitul intestinal. Suplimentarea cu Petnil se indica in : tulburari metabolice ale pielii de cauza nutritionala, in timpul si dupa imbolnaviri pentru o vindecare mai rapida si 
stimularea apetitului, in timpul si dupa terapia parazitozelor ( purici, capuse, paduchi, malofagi, tenii). Blana sau parul animalului va capata vigoare si o noua stralucire din interior catre exterior. 

SA 37 100 buc

Supliment nutritional pentru caini si pisici in crestere, animale gestante, in lactatie, convalescente (dupa interventii chirurgicale, boli , accidente), 
animale de vanatoare si de munca. Poate fi administrat si la reptile, pasari, alte animale de companie. Produs pe baza de multivitamine si minerale perfect echilibrate, imbogatit cu acizi grasi si proteine, cu valoare nutritiva mare. Acopera necesarul zilnic de 
vitamine si minerale. Previne si opreste caderea parului, asigura sanatatea pielii, fortifica scheletul, stimuleaza apetitul si este folosit ca energizant in 
perioada de lactatie. Contine : vitaminele A, B1, B6, B12, C, D3, E, K3, biotina, acid folic, acid nicotic, colina, lecitina, calciu, cobalt, cupru, cazeina iodata, carbonat de 
fier, mangan, potasiu, acid silicilic, zinc, drojdie uscata, etoxiquin, aroma T de ficat, tarate, faina de soia, faina de peste. 
Pentru micoze se poate folosi clotrimazol + mibazon 

enrofloxacina sulotia la 10%. dai 2mml intru un litru de apa si administrezi timp de 5 zile. tratamentul pot fi repetat din 3 in 3 luni timp de 5 zile (daca o faci mai des nu mai are efect) 
vaccin MIXOHEMOVIROVAC din sase in sase luni si la pui pana la varsta de patru luni COCCISTOP in fiecare luna cate cinci zile timp de patru luni 
Puteti face tratamente preventive pentru Pasteurelloza, cerand antibiotice pt. aceasta afectiune. Ca si coccidiostatice folosesc: Robenidin, Sulfachinoxalina si Sulfadiazina. nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Un iepure balonat e semn de 
paraziti. Ar mai fi un coccidiostatic foarte puternic Toltazuril, doar ca se gaseste mai greu si e scump. Gelliprim Orale este un produs cu Sulfadiazina si 
Trimetroprim, este pentru prevenirea cocidiozelor insa nu atat de eficient ca si Toltazurilul. Enrofloxacina puteti sa le dati 2ml/L apa, 5 zile. Vitaminele 
ajung daca le dati 7 zile pe luna. Cunipravac este foarte bun dar nu se gaseste in farmaciile din Romania. 
Pentru rani superficiale nu are rost sa-i pansati rana pt. ca va smulge bandajul. Va recomand sa dati rana cu spray "Neocaf" de 2-3 ori pe zi timp de o 
saptamana, o sa-l gasiti in farmiciile veterinare. Daca este pododermatita rana e aproximativ rotunda iar zona e lipsita de par. Daca este sa fie o intepatura, toate aceste semne lipsesc. In orice caz trebuie 
sa aplicati un antibiotic. daca nu gasiti Neocaf e bine si cu apa oxigenata si apoi cu tetraciclina , Tetraciclina simpla e insa antibioticul cu cele mai slabe rezultate pt. ca cele 
mai multe tulpini de bacterii au dezvoltat rezistenta. Incercati mai bine cu Asocilin. Si Mibazonul este bun 
Impotriva diareilor atipice (care nu sunt de origine bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L apa). Pentru raie tratati cu Evomec (s.a. Ivermectina), cu 0,2 ml subcutanat. Da, e sigur Raie auriculara. Procedati cum v-am sfatuit si o sa scapati de ea. 
Solutia ustura f. tare, s-ar putea sa fi mictionat (urinat)involuntar ca si reactie la Ivermectina. Este firesc sa consume mai multa apa daca este si in 
lactatie, iar otetul de mere stimuleaza consumul de apa. Pentru lipsa de minerale, va recomand sa-i dati sare de lins (bulgar). Daca stranuta sau ii curge nasul e racit, atunci cereti din farmacie veterinara un antibiotic pentru afectiuni respiratorii (incercati colistina si 
doxicilina). -Ivermectina e f buna pt endo si ectoparaziti. Dozajul scrie pe eticheta si puteti calcula in functie de greutate. La rasele mijlocii e suficient 0.2 ml la 
cele mari e bine 0.3 ml. Pe moment am doar mascul de Urias Alb si Berbec German de vanzare care ar fi la 6-8 saptamani. 

Simtome : Pt. afectiuni respiratorii sa nu le curga ochii, nasul sau sa nu stranute. Pt. probleme digestive sa nu aibe diaree, sa nu fie balonati. Sa nu aibe 
rana in urechi sau in talpa, sa nu aiba par lipsa de pe corp. In rest e mai greu de diagnosticat, de aceea trebuiesc tinuti in carantina 30 de zile, pana 
atunci se elucideaza orice problema, dc. exista desigur. Toltazurilul este substanta activa, forma comerciala a produsului difera de la producator la producator, Bayer-ul are produsul cu denumirea "Baycox". Mult 
succes! pentru coccidioza cel mai eficient este Toltazurilul, pentru boala hemoragica si mixomatoza exista vaccinuri, iar denumirea lor difera in functie de 
producator (cereti pentru Boala Hemoragica a iepurelui, respectiv pentru Mixomatoza), nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Impotriva diareilor atipice 
(care nu sunt de origine bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L apa). Impotriva Salmonellozei si Colibacilozei cu Enrofloxacina. Daca le curg ochii si au pleoapele lipite, face-ti spalaturi cu ceai de musetel si apoi aplica-ti picaturi de Gentamicina, de la farmaciile umane. Timp de 
cinci zile, de doua ori pe zi. 
Pe langa vaccinurile amintite impotriva bolii hemoragice si a mixomatozei pe care le recomand de la varsta de 60 de zile, recomand tratamente lunare cu 
coccidiostatice, minim un tratament preventiv cu Enrofloxacina. Tot preventiv recomand otetul de mere cu miere de albine (10 ml/L apa), eu le dau o zi da si una pauza, tot timpul. Toamna este bine venit un tratament 
preventiv impotriva Pasteurellozei. Orzul nu are efecte nedorite. Doxicilina, de preferat sub forma de DOXIVIT. Gratarele, daca se evacueaza dejectiile atunci sunt bune, dar sa nu intre picioarele printre ochiuri, si-le pot rupe. 
( Miclos Botha ) 

KENFLOX 20% ORAL 
COMPOZITIE: Per ml. solutie: Enrofloxacin baza 200 mg 
DESCRIERE: Enrofloxacina face parte din grupul Quinolonelor si are o activitate bacteriana impotriva bacteriilor Gram-pozitive si Gram-negative, inclusiv impotriva 
anaerobilor patogeni. Cele mai importante microorganisme sunt: E.Coli, Salmonella spp., Staphylococcus spp., Pasteurella spp., Streptococcus spp., Klebsiella 
spp., Pseudomonas spp. si Campylobacter. 
INDICATII: Infectii gasatro-intestinale si respiratorii cauzate de microorganisme sensibile la enrofloxacina, ca pneumonia/ bronhopneumonia, infectii cu Mycoplasma, 
septicemie cu Coli, diaree cu coli, enterite, pasteureloza, infectii ale tractului urinar, rani infectate, infectii bacteriene secundare aparute ca si 
complicatii ale bolilor virale. 
CONTRAINDICATII: Hipersensibilitate la enrofloxacina. A nu se administra in combinatie cu chloramfenicol, microlide, tetracicline si lincosamide.Nu se administreaza la gainile ouatoare. A nu se administra in caz de rezistenta la Enrofloxacina. 
DOZAJ SI ADIMINISTRARE: Pentru administrare orala, in apa de baut. Pui : 100 ml la 400 litrii apa de baut ( 1 litru la 4000 litrii apa de baut), timp de 3-7 zile consecutiv. 
PERIOADA DE ASTEPTARE: Pentru carne: 2 zile 
DEPOZITARE: In loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 15-25 grade C 
PREZENTARE/AMBALAJ: Flacoane de 100 ml si 1000 ml Nr. de inregistrare:040270/03.08.2003 
PRODUCATOR: KEPRO B.V. OLANDA 
Ce vaccin folositi pt viroza respiratorie Mixohemovirovac sau Pestorin sau Hemovirovac.Si pentru coccidioza e bun sulfacocciromul sau e mai bun furajul 
granulat cu medicament in el ? 



Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma 
cu mai bine de trei milenii. 
Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga, acesta regasindu-se si in scrierile lui Hipocrate. Si in medicina populara romaneasca, este folosit din 
timpuri imemoriale. Romanii din zonele de deal si de munte prepara otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra 
diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii. Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse serioase la acest titlu. 
Iata care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere: reumatism, si reumatism degenerativ. Pentru 
remedierea acestei boli se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are 
efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante continute de otetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare si 
impiedica procesele de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si epiteliilor. 
Obezitate, ingrasare - cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente tratamente de reglare ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare 
dimineata, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa 
fiecare masa, vom bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si doua lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza 
procesele de eliminare din organism (in special tranzitul intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de 
slabire forte, folositi-o pe urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit doi catei de usturoi pisati impreuna cu o 
lingura mare de otet de mere si putina apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa efectul merita efortul. Ar mai fi 
de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de pauza. 


Colecistita si alte afectiuni ale bilei - majoritatea persoanelor care au probleme cu bila ar putea fi scutite de multe necazuri luand 1-2 lingurite de otet 
de mere cu 10 minute inainte de fiecare masa (20-25 de minute in cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic). 
Indigestii frecvente, hipoaciditate - beti inainte de masa cu 5-10 minute si imediat dupa masa cate un sfert de pahar de apa in care a fost diluata o 
lingurita de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv. 
Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii - medicina recomanda in toate aceste cazuri administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita 
de miere, inainte de fiecare masa (doza va fi redusa la jumatate, in cazul copiilor sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta de 
mancare si digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente, favorizeaza procesul producerii hematiilor (globulelor rosii), 
stimuleaza foarte bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune si tonus. Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal 
frectii pe tot corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc usor. 
Migrenele - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a constipatiei, se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2 
lingurite diluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care 
uneori da rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid 




Vitakraft 

Descriere : Meniu complet pentru iepuri compus din cereale si seminte nutritive. • contine minerale, oligo-elemente si vitaminele A, B1, B2, D3,E 
Cantitate:500gr Produs de : Vitakraft Pret: 9.00RON 











cresc iepuri si am probleme cu coccidioza.dupa intarcare cam la o saptamana max doua incep sa moara.am avut o serie care i-am intarcat la 1 kg si la o 
saptamana au inceput sa moara pana la ultimul.am incercat coccifort tot acelasi rezultat,am flambat custile dupa fiecare serie si rezultatul acelas.acuma am 
trecut la sulfacoccirom,dupa un tratament de 2 zile repetat la 5 zile,am sacrificat un exemplar(10 zile dupa ultimul tratament) si avea coccidioza forma 
hepatica.sunt foarte ingrijorat si nu stiu ce sa le dau.momentan sunt hraniti cu lucerna uscata si porumb. 

va sugeram sa utilizati produsul SULFADIAROM in doza de 10 ml / 1 litru apa potabila / zi, timp de 6 zile sau injectat subcutanat (sub piele), 1 - 2 ml / 5 
kg greutate vie / zi, timp de 5 - 6 zile. 
Simultan se va administra COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, 1 - 2 ml / litru de apa sau kg furaj / zi, timp de 10 zile si HEPATOPROTECT pulbere hidrosolubila, 1 
g / 10 ml apa / zi, timp de 3 saptamani minim 





SULFADIAROM 
Soluţi injectabilă Uz veterinar Antibacterian cu spectru larg Compoziţie: Sulfadimidină sodică ............………….................... 25 g Excipient (apă distilată) ad. .................................... 100 ml Acţiune: Sulfadimidină sodică este o sulfamidă care are efect bactericid, fiind eficientă în combaterea infecţiilor provocate de streptococi, pneumococi, stafilococi, 
meningococi, salmonele, pasteurele, colibacili şi toxoplasmoză. Având o toxicitate redusă este foarte bine tolerată de organism. Nu produce rezistenţă la microorganisme şi are acţiune anticoccidiană faţă de Eimeria spp. Produsul se resoarbe repede în organism şi îşi menţine concentraţia serică ridicată un timp îndelungat (2-5 zile). Specii ţintă: Bovine adulte şi tineret, porci, cabaline adulte şi tineret, ovine, caprine, canide, păsări (găină, curcă, raţă, gâscă, bibilică, prepeliţă, fazan, păun 
inclusiv porumbel) şi iepuri. Indicaţii: Produsul este recomandat în tratamentul infecţiilor cu agenţi sulfamidosensibili la bovine adulte şi tineret, porci, cabaline adulte şi tineret, ovine, 
caprine, canide, păsări şi iepuri. Sulfadimidina sodică se recomandă a fi administrată la cai în infecţii ale căilor respiratorii şi pulmonului (catarul 
contagios al cailor aeriene, bronhopneumonii şi pneumonii); la bovine şi ovine în bronhopneumonii, mamite acute, infecţii puerperale, infecţii ale plagilor, 
chirurgicale postoperatorii; la purcei în rujet, în infecţii secundare, în gripa purceilor, pneumonie enzotică, infecţii puerperale şi intoxicaţii, diarea 
purceilor; la câini în toate formele evolutive ale bolii Carré, în infecţii febrile ale căilor respiratorii şi digestive. Sulfadiarom soluţie injectabilă este eficient în tratamentul bronhopneumoniilor, infecţii urinare, stafilococilor, streptococilor, colibacilozei, coccidiazei 
la păsări şi animalele de renta. Concentraţiile cele mai mari de substanţa activă se realizează în rinichi. Contraindicaţii şi precauţii: Adăparea animalelor aflate în tratament se va face la discreţie, cu frecvenţă crescută. A nu se administra păsărilor ce produc ouă destinate consumului uman. Nu se recomandă la animalele cu insuficienţă hepatică şi renală şi nici la cele cu stare de întreţinere precară. Reacţii adverse: Nu s-au constatat. Mod de administrare şi doze pentru fiecare specie: La animalele mari (bovine, cabaline): 70-100 ml i.v. în prima zi, apoi 35-50 ml i.v. sau s.c. la fiecare 12 ore până la scaderea temperaturii; La viţei, mânji, oi, capre: 15-25 ml i.v., i.m. sau s.c. zilnic până la scăderea febrei ; la ovine se recomandă ca administrarea să se facă mai ales prin 
injecţii intravenoase.; La porci - adulţi: 15-25 ml i.m., s.c. zilnic - grăsuni: 5-10 ml i.m., s.c. zilnic; - purcei: 2-5 ml i.m., s.c. zilnic; - sugari: 1-2 ml i.m., s.c., de preferinta se va administra s.c., zilnic; La câini: 2-4 ml/10 kg greutate vie, i.m., s.c. zilnic; Tratamentul cu Sulfadiarom dureaza 5-6 zile şi chiar mai mult, până la scăderea temperaturii corpului. La păsări şi iepuri: 10 ml Sulfadiarom dizolvat la 1 l de apă potabilă timp de 6 zile consecutiv. Recomandări privind administrarea corectă: De reţinut că în cazul administrarii produsului pe cale intravenoasă injectarea se face lent, iar în cazul celei subcutanate injectarea se face în mai multe 
locuri. Timp de asteptare: La animalele destinate sacrificării pentru carne: - 7 zile pentru bovine, ovine şi suine; - 28 zile cabaline, caprine, păsări, şi iepuri; Precauţii speciale pentru depozitare: La temperatura camerei, în ambalaj original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor! Atenţionări speciale: Nu se vor depăşi dozele de medicament pentru a se preveni eventualele intoxicaţii. Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz: Pentru protecţia mediului, medicamentele nu trebuie aruncate în ape reziduale sau resturi menajere ci în locuri special amenajate. Mod de prezentare: Se ambalează în flacoane de 20, 50 şi 100 ml. Termen de valabilitate: Timp de 2 ani. Ultima revizuire a prospectului: Aprilie 2007. Producător: S.C. ROMVAC COMPANY S.A.  

 

 

Iepurii - Cresterea iepurelui de casa
Cresterea profesionala in cadru privat a iepurilor de casa este o ocupatie relativ noua in Romania. Cresterea iepurilor de casa aduce pe piata libera de astazi o carne dietetica de calitate superioara, piei, lana si alte produse. Aceasta profesie este foarte bine dezvoltata în Europa, unde se realizeaza, de altfel, 85% din productia mondiala. Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania. Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care le consumam in mod curent. Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezinta marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de 
colesterol, prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera de diverse boli, cum ar fi cele de inima. 
La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt italienii si francezii. Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o ocupatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este 
ferita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata în mod curent (boala "vacii nebune", pesta porcina , gripa aviara 
s.a.). Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, deoarece aceste animale se înmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi 
valorificate în cicluri de cate trei luni. Concurenta în acest domeniu este foarte mica în Romania. 
Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente în orice gospodarie, oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fânuri si sfecla pe 
timp de iarna si putine boabe. Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durând doar 30-31 de zile. De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in încaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje, 
facandu-se astfel economie de spatiu. Iar acum , sa vorbim putin despre principalii factori implicati in procesul de crestere :custile, igiena si alimentatia . 
Cresterea iepurilor “pe lânga casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea pentru masa zilnica.Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pâna la sfârsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa 
permita si sacrificarea tineretului, asigurând in fiecare zi carne pe masa. Este obisnuit taranul român sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramâne. 
Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc “ca din apa”. Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuiti sa aiba pe lânga casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o 
piedica in a indrazni sa porneasca in practicarea acestei indeletniciri. In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri detineau nu mai mult de 5 pâna la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau câteva 
sute de kg de carne/an pentru vânzare. Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate in gospodariile mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate 
care poate aduce beneficii chiar si in conditiile pe care le avem astazi. 
In orice crescatorie de iepuri, indiferent de marime, exista un numar de animale, femele si masculi, numit "efectiv matca" sau efectiv de reproductie. Aceste animale trebuie sa se incadreze in anumite limite de varsta si, practicand reproductia, sa asigure producerea animalelor tinere pentru sacrificare, 
precum si exemplarele necesare reinnoirii treptate a efectivului matca. Altfel spus, chiar si atunci cand crescatorul nu doreste sa-si sporeasca numarul animalelor adulte din crescatorie este absolut necesar sa realizeze procesul 
de reproductie. 

Daca avem in vedere o crescatorie mica de iepuri, in sistem gospodaresc, cu un efectiv matca de 10 femele si 2 masculi, un calcul, plecand de la calitati 
mijlocii ale animalelor si, de asemenea, de la conditii de hranire si intretinere mijlocii, ne arata ca, in decursul unui an calendaristic, prin reproductie 
se pot obtine 100-150 exemplare de tineret in varsta de 4, pana la 8 luni. Dar realizarea inmultirii in conditii avantajoase, ca si posibilitatea de a dispune de date concrete pentru calcularea eficientei economice a crescatoriei 
sunt conditionate de cunoasterea tuturor aspectelor privind reproductia iepurilor de casa. Precizam ca atunci cand ne referim la procesul de reproductie al acestora avem in vedere urmatoarele particularitati de ordin biologic si tehnic ce privesc: 
- maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca; - monta si caldurile; - gestatia; - fatarea; - alaptarea si intarcarea; - reluarea ciclului de reproductie, respectiv monta dupa fatare. 
Iepurasii sunt animale cu blana moale si fina, foarte prietenosi si foarte incantati cand li se acorda atentie – motiv pentru care sunt foarte potriviti 
pentru a tine companie copiilor de 6-8 ani. Iepurii prefera sa traiasca alaturi de alte animale din specia lor, precum si alaturi de porcusori de Guineea. 
Poti recunoaste un iepure sanatos dupa: - comportamentul sau plin de viata - blana curata, bogata si lucioasa - ochiii atenti si clari - nasul uscat - 
urechile curate - zona curata din jurul anusului. Iepurele este un animal foarte sociabil si, cu putina rabdare, poti deveni usor prietenul lui. Intotdeauna 
sa ii vorbesti pe un ton prietenos si incearca sa il chemi mereu pe numele pe care i l-ai ales. La inceput, iepurasul este timid, asa ca pentru a-l putea 
convinge sa accepte mangaierea ta, atrage-l cu ceva delicios de mancare. Astfel, se va obisnui cu mirosul mainii tale si vei putea sa il mangai oricand. Cand 
sta intins, inseamna ca nu vrea sa fie deranjat. Intotdeauna trebuie sa te comporti cu el gentil, fara miscari bruste, pentru a nu-i speria. 
Iepurele este foarte agil si are nevoie de destul spatiu in cusca lui pentru a se misca in voie. Cusca trebuie sa fie suficient de inalta, tinand cont de 
faptul ca de obicei iepurele se ridica in doua labute. Iata care ar fi “trusoul” unui iepuras: - un recipient (inoxidabil) pentru mancare si unul pentru apa 
(care sa fie fixate bine de cusca, pentru a nu se rasturna) - un cristal de sare pentru suplimentarea mineralelor necesare - un mic adapost in care sa se 
odihneasca si sa doarma - o asa zisa casuta a lui (este esential pentru iepuri) - la baza custii se aseaza un asternut natural fin, special pentru animale 
(talas) - o cutie pentru necesitatile iepurelui, umpluta cu nisip granulat igienic pentru pisici. Cel mai potrivit loc pentru amplasarea custii iepurelui 
este intr-un un colt luminat si adapostit al camerei. Pe timpul verii, sta cu placere in spatii deschise, cum ar fi in gradina sau pe balcon. Atentie: lumina 
directa a soarelui poate dauna iepurelui. De asemenea, ar fi indicat sa plasezi cusca iepurelui cat mai departe de televizor sau radio, deoarece are un auz 
foarte fin si este deranjat de sunete pe care noi nici macar nu le auzim. Pentru a avea un iepure sanatos si fericit, este important sa fie lasat deseori sa 
alerge liber, in toata camera sau apartamentul. Avand in vedere ca ii place sa exploreze tot ce e nou, ar fi bine sa stai prin preajma si sa te asiguri ca nu 
se raneste. In general, nu va trebui sa petreci mult timp cu igiena iepurasului pentru ca este un animal foarte curat, care are singur grija de blana lui. Primavara, 
cand naparleste, este indicat sa il perii cat mai des cu o perie fina. Atentie: iepurii nu trebuie imbaiati! Exista cazuri in care este nevoie sa i se taie 
gherutele periodic – ai grija sa nu cumva sa ii atingi zona vascularizata pentru ca este foarte dureros. Pentru aceasta operatiune ar fi bine sa ceri 
ajutorul medicului veterinar. Dintii iepurelui cresc tot timpul, motiv pentru care este necesar sa aiba mereu la dispozitie ceva tare de ros. Castroanele 
pentru hrana si apa trebuie spalate frecvent cu apa fierbinte. O data sau de doua ori pe saptamana, parte de jos a custii trebuie spalata si asternutul 
trebuie curatat si improspatat. O data pe luna, intreaga cusca trebuie spalata cu apa fierbinte. Nu folosi produse de curatat care contin substante caustice! 
Stramosii iepurelui domestic traiau in “zone verzi” – ca urmare, iepurele este foarte incantat de orice hrana “verde”: cereale, diferite tipuri de iarba, 
furaje, fructe si legume proaspete. In magazinele pentru animale poti gasi hrana special creata pentru nevoile unui iepure: meniuri, batoane sau dropsuri. 
Pentru a se mentine sanatos, un iepure are nevoie de o dieta cat mai variata. Intotdeauna ai grija sa aiba apa proaspata la dispozitie. Toate resturile de 
mancare trebuie inlaturate. Este indicat ca iepurele sa primeasca hrana de doua ori pe zi, de preferat dimineata si seara. 
Avantajele cresterii iepurilor 
Cresterea iepurilor “pe lânga casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea pentru masa zilnica.Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pâna la sfârsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa 
permita si sacrificarea tineretului, asigurând in fiecare zi carne pe masa. Este obisnuit taranul român sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramâne. 
Care sint avantajele cresterii iepurilor? 
ˇ Carnea de iepure este gustoasa, dietica si are putina grasime. 
ˇ Blana poate fi folosita ca subprodus. 
ˇ Alimentatia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hraniti cu iarba care se gaseste pe cimpuri sau finete si care poate fi cosita, de exemplu, nu mai des 
de doua ori pe saptamina. 
ˇ Cusca destinata cresterii iepurilor nu ocupa mult loc. 
ˇ Ciclul rapid de inmultire. 
ˇ Pe piata pot fi vinduti atit iepurii vii, cit si carnea sau blana lor ca produse auxiliare. 
In cresterea iepurilor mai exista unele momente, in care este necesar sa se acorde o atentie deosebita pentru a avea succes in aceasta activitate. 

Principiile esentiale in cresterea iepurilor 
Ca specie, iepurele se inmulteste foarte repede si des si in natura are o perioada de inmultire de aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga 
pentru ca fatarea este obositoare pentru organismul sau. La fiecare fatare are de la 4 la 12 iepurasi. 
Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela poate fi fecundata la aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un interval de 
24 ore dupa fatare, daca masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta nu este prea bine pentru femela, deoarece e posibil ca ea va avea probleme la viitoarea 
fatare. Problemele pot fi urmatoarele: 
ˇ Femela nu va pregati cuibul pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri din cauza frigului. 
ˇ Femela nu va avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu biberonul, dar veti pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri. 
ˇ Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza stresului alimentar. 
Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta? 
ˇ Procesul de inmultire se recomanda de efectuat doar atunci cind femela are o virsta nu mai mica de 7-8 luni. 
ˇ Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela. 
ˇ Intre 2 cicluri de inmultire se recomanda o pauza de 3-4 luni. 
Aceasta imbunatateste sanatatea femelei. 
ˇ Folositi numai animale sanatoase pentru inmultire. In cazul cand o femela este sanatoasa, dar nu are grija de iepurasii sai, nu o mai folositi ca 
reproducator. Aceasta lipsa de grija se poate transmite prin ereditare si urmasilor sai. 
ˇ Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepoti, sau intre unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de 
aparitie a defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei masculi si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o 
evidenta de fiecare data a rezultatelor obtinute. 
ˇ Intotdeauna aduceti femela la mascul pentru inmultire. Daca aduceti masculul la femela, ea poate fi agresiva . 
ˇ Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el este mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri 
dificile. 
ˇ Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomanda ca in fiecare zi, 
timp de 2 saptamini inainte de inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba tanara si verde sau de a-i da o picatura de ulei de grau. Daca acesta nu ajuta, 
inseamna ca femela este sterila si poate fi sacrificata. 
ˇ La 28-32 de zile dupa fecundare femela va fata. 
ˇ La 15-20 de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta iepurasilor, iar la 30 de zile introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la 
laptele iepuroacei-mame. 
ˇ Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca foarte bine. 

Comportamentul iepurelui 
Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor 
animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de 
mediu pot constitui factori stresanti declansatori ai multor entitati patologice. In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoanele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine. In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor. Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a 
regiunii anale. Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea 
mediului de viata. Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schimbarile bruste de mediu, facand frecvent crize de aclimatizare. 
Aspecte particulare 
Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in 
intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi 
schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima 
naparlire. Unghiile cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite. 
Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe 
suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. 
Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa. Varsta optima pentru imperechere este de la 5-6 luni. Imperecherea se face 
dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. 
Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reporducatoare poate 
dura pana la varsta de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce 
fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. 
Ingrijirea si intretinerea iepurilor 
- iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati 
iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; - blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau 
alte mizerii; - saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperii eventualele aspecte anormale; - unghiile, daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. 
ˇ Cusca destinata cresterii iepurilor trebuie sa fie curata si bine construita. 
ˇ Unele plante si legume obisnuite pot cauza aparitia maladiilor si pot provoca chiar moartea animalelor. 
ˇ Iepurii sunt sensibili la boli, care se raspindesc foarte rapid la intreaga populatie. 
ˇ Daca endogamia (incrucisarea intre descendentii acelorasi parinti) nu este facuta corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinti, 
precum si boli reproductive. 

Iepurii pot fi crescuti cel mai bine in incaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pina la 3-4 etaje. Astfel faceti economie de 
spatiu. Aceasta incapere se construieste usor daca acordati atentie urmatoarelor aspecte: 
ˇ Incaperea destinata intretinerii iepurilor trebuie sa aiba podeaua facuta din plasa de sarma sau din scanduri de lemn cu o distanta de 1,5-2 cm intre ele. 
O incapere cu podea plata va fi mai murdara, intrucit va fi mai dificil de a face curatenie si ea va trebui sa fie curatita mai des. 
ˇ Acoperisul casutei (la fiecare etaj) trebuie sa fie inclinat. In acest caz murdaria va fi curatita mai usor din casuta. Intre niveluri, distanta ideala 
pentru o curatenie cit mai eficienta este de 15 cm. 
ˇ Incaperea pentru intretinerea animalelor trebuie sa se afle intr-un loc luminos, dar sa nu fie expusa direct razelor de soare, vintului sau ploii. In cazul 
cind aceasta conditie este respectata, iepurii cresc mai sanatosi si sint mai bine protejati de diferite boli. 
ˇ Este important sa aveti o casuta suplimentara care trebuie pusa la o anumita distanta de incaperile initiale. Ea va fi destinata izolarii iepurilor bolnavi 
sau iepurilor procurati din alta parte. 
Este foarte important sa curatiti casutele cit mai des, cel putin o data pe luna. In caz contrar exista un risc sporit de imbolnavire. Cea mai indicata 
substanta chimica de curatire a incaperilor animalelor este solutia de inalbitor de 3%. 
Pentru a face curatenie aveti nevoie de urmatoarele: 
-Scoateti iepurii si mincarea din casuta. 
- Maturati toata murdaria si scoateti gunoiul din casuta. 
- Spalati casuta cu solutia de inalbitor si lasati-o sa se usuce. Când incaperea este uscata, puteti sa dati iepurii inapoi. 
Temperatura ideala in incaperile de intretinereale animalelor este de +18°C. 

Hranirea iepurilor de casa 
Hrana de baza pentru iepuri este fanul uscat. Din cauza ca iepurii au un sistem digestiv destul de complicat, este nevoie ca fanul sa fie de o calitate 
foarte buna. Nu e voie sa administrati iepurilor un fan care are miros de mucegai sau care are culoarea maro sau galben. Un fan bun care se administreaza la 
iepuri trebuie sa aiba culoarea verde, trebuie sa miroase bine si trebuie sa fie bine uscat. Daca fanul este mucegait se fac diverse ciuperci in stomacul 
iepurilor care dauneaza si pot duce la moarte. Furajul pentru iepuri care se gaseste in comert contine de regula vitamine si minerale de care iepurii au 
nevoie. Furajul de iepuri se poate amesteca cu orz in proportie de 50%. Deasemena foarte important pentru iepuri este apa. De multe ori am auzit persoane 
spunand ca iepurii nu beau apa. Este un lucru total gresit. Un iepure are nevoie de aproximativ 500 ml de apa pe zi. Apa trebuie sa fie tot timpul proaspata 
si de o calitate buna. Din cand in cand se pot administra si morcovi. Iepurii au nevoie de suculente si in timpul iernii cand este mai frig si se poate 
administra sfecla furajera pe langa morcovi. Daunator pentru iepuri poate fi tot ce este verde si toate felurile de legume ca varza,cartofi, etc. care pot 
produce balonari intestinale. Deasemena nu este indicat sa administrati iepurilor prea multa paine uscata. Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se adminsitreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 
litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu granule speciale pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim 
alimentar echilibrat si complet. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri 
care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. 
Nu toate plantele constituie o hrana potrivita pentru ei. Unele din ele au un efect toxic si pot provoca imbolnavirea sau chiar moartea. Sunt cazuri cind 
aceste efecte toxice sint intirziate si apar numai peste citeva zile, saptamini sau chiar luni. Exista si plante foarte bune pentru sanatatea iepurilor, care 
au un rol profilactic sau de tratament impotriva maladiilor. 

Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi timp cu o mincare variata si balansata. Dati hrana principala seara pentru ca iepurii 
maninca mai linistit in timpul serii, deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot. Iepurii permanent trebuie sa aiba apa potabila care trebuie 
schimbata in fiecare zi. Pentru a sti cita hrana sa dati la iepuri, trebuie sa experimentati. Daca ei nu termina toata mincarea pe care le-ati dat-o, data urmatoare dati-le mai 
putin, in asa fel ca la urma veti afla de ce cantitate ei au nevoie. Mai jos va propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cit si cele toxice. In cazul cind nu sinteti sigur daca o anumita planta este 
buna, nu o folositi si cereti sfatul medicului veterinar in aceasta problema. 
Plantele cu efect pozitiv 
Lucerna - Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina si o puteti recolta de 4-5 ori la sezon. 
Morcovul, Sfecla rosie- Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie impotriva scabiei si napirlirii 
Patlagina - Poate fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru functia intestinelor si pentru membranele mucoase. 
Vetrice - Poate fi data in cantitati nelimitate. Va ajuta in prevenirea viermilor si altor probleme ale sistemului digestiv. 
Podbalul - Poate fi dat uscat, dar numai de doua ori pe saptamina. Va impiedica aparitia balonarii. 
Varza (verde, alba si rosie), Trifoiul rosu, Conopida 
Suplimentar la aceste plante, se mai recomanda hranirea iepurilor si cu iarba obisnuita (din paduri, de exemplu), deorece si ea are unele calitati medicinale 
pentru iepuri. Se mai recomanda sa dati iepurilor si un amestec de plante, astfel iepurii vor putea sa-si aleaga hrana dupa plac. 
Mai puteti hrani iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grau, porumb si orz, dar si floarea soarelui, de obicei ca nutret combinat. Astfel de hrana este 
utila in special in timp de iarna, cind nu este masa verde. Mai puteti face fan din iarba cosita vara, pentru a hrani iepurii in timp de iarna. Si cioclejii 
pot fi folositi in hrana iepurilor 

Plantele cu efecte negative 
Ceapa, Sparanghelul, Arpagicul, Prazul, Cartofii cruzi, Frunza de cartofi, Resturi de planta de rosii, Resturi de planta de tutun, Plantele conifere, Apa in 
care a nimerit o planta conifera 


Clima la Iepuri 
Iepurilor nu le place sa fie extrem de frig sau căldură excesivă, ideal este între 15 ° C şi 20 ° C. Oricum, ar trebui să ştiţi că mai bine tolereaza vremea 
rece decât căldura excesivă. Vara, nu expuneti iepurele la razele de soare in mod constant. Dacă locul de cuşcă e langa o fereastră sau un balcon la umbra va fi mai rece. În cazul în care temperatura este foarte mare le place să linga un cub de 
gheata sau de un nou flacon de la frigider.Pe scurt : lumina ambientală, temperatura medie, un loc care sa nu fie expus la curent, o umiditate nu prea mare 
şi protecţie de la ploaie, vreme rea şi de razele solare sunt cerinte obligatorii. 
Sfaturi : Este recomandat pentru iepuri care locuiesc in casa deoarece acestea nu sunt obişnuiţi la temperaturi extreme şi, prin urmare, sunt protejate 
împotriva animalelor sălbatice,insecte, precum şi în aer liber. Iepurii pot să ruleze liber intr-o grădină sau în afara. Doar trebuie să iei anumite măsuri 
de precauţie : sa lasi cusca deschis aproape, asigura-te că nu sunt prădători în jur, controleaza sa nu manance plante toxice sau flori. In timpul iernii la 
temperaturile scăzute, profita de zile insorite pentru a-l scoate afara. 

Bolile iepurilor de casa 
Indiferent de varsta, iepurele de casa este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de 
reproducere. Bolile trec usor neobservate la iepurii de exterior, din cauza ca semnele sunt subtile. Detinatorii de iepuri de exterior care au murit spun adesea ca 
iepurele se simtea bine cand l-au vazut ultima oara, iar apoi “a murit din senin”. Printre bolile care se instaleazd rapid si nu sunt observate la iepurii de 
exterior se numara: - Atacul de caldura (infierbantarea excesiva intr-o zi de vara, fapt care duce la moartea iepurelui). - Pietrele la vezica urinara (incordare in timpul urinarii, posibil cu sange; in acest caz, este necesar examenul veterinar imediat. Si adesea operarea). - Blocajul cauzat de par (blocajul digestiv brusc care adesea are semne subtile precum scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici, 
aspecte deseori neobservate in cazul iepurilor de exterior). - Pasteureloza (o infectie microbiana care se evidentiaza prin scurgera din ochi si nas, dificultate si respiratie si care necesita ingrijire imediata din 
partea medicului veterinar). Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care 
se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete 
inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se sacrifica, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de 
urgenta. Mixomatoaza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varsta. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-
10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, 
bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal, a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand 
regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, 
initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt sacrificate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bivalent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua 
ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracetristice, slabire continua pana la 
cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. 

Maladiile dentare la iepuri

Trebuie sa stim ca problemele dentare sunt frecvente la iepuri. In acelasi timp, incidenta lor poate fi redusa prin folosirea unei alimentatii adecvate. Dintii iepurelui. Iepurele are o dentitie care se poate numi originala. El nu poseda canini, dar in spatele incisivilor aflati pe maxilarul superior se 
gasesc alti doi incisivi auxiliari. Oricum, incisivii si molarii iepurelui cresc pe tot parcursul vietii sale. Cand vom afla ca aceasta crestere se situeaza intre 8 si 12 cm pe an, vom intelege 
nevoia vitala a iepurelui de a-si tocii dintii. In legatura cu aceasta trebuie sa mai stim ca iepurele nu este un rozator ! De aici rezulta ca uzura dentara 
provine mai ales din frecarea generata de miscarea maxilarului inainte si inapoi, in timpul masticatiei. In general, problemele dentare ale iepurelui provin mai ales de la o uzura anormala, generata de o proasta ocluzie. Se vorbeste de o proasta ocluzie atunci 
cand dintii de pe maxilarul inferior si superior nu sunt alaturati, si deci nu se pot uza corect, frecandu-se unii de ceilalti. Aceasta poate avea o origine genetica (forma anormala a maxilarului), traumatica (fracturi), alimentara sau metabolica (lipsa de calciu). Maladiile dentare pot determina o tocire neregulata a dintilor sau cresterea dintilor in directie anormala. Iregularitatile dintilor determina ranirea 
gingiilor si a limbii si aparitia abceselor. Daca nu se iau masuri, maladiile dentare pot avea urmari grave. Molarii neuzati suficient pot impiedica iepurele sa inchida gura si determina pe plan 
secundar o proasta uzura a incisivilor. Acestia devin din ce in ce mai lungi si apar in afara botului. Acesti incisivi si molari deformati impiedica iepurele 
sa se hraneasca . De asemenea, datorita presiunii, ei pot incepe sa creasca in sens invers, lezand osul maxilarului. Pentru a se realiza uzura corecta a dintilor, iepurele trebuie sa mestece intens, un timp cat mai lung posibil. Acest obiectiv este atins daca hrana este 
saraca in energie dar bogata in fibre. Ea trebuie sa fie in acelasi timp si suficient de abraziva. Cel mai indicat este sa oferim iepurelui granule adaptate 
nevoilor sale si fan la discretie. Atentie ! Toate afectiunile prezentate mai sus au o consecinta comuna : iepurele nu mai mananca. Anorexia este mortala in scurt timp pentru iepure. 
Diagnosticul de proasta ocluzie odata pus, cel mai des prin radiografie, dintii pot fi taiati sau piliti 

A. Maladiile infectioase: 
Hemoragie Septica 
Hemoragia septica este o infectie care ataca toate organele animalului bolnav. Aceasta maladie se caracterizeaza prin: inflamatii hemoragice la nivelul 
mucoasei, creierului, splinei si ficatului. Animalele infectate se elimina, iar cele sanatoase din zona afectata se sacrifica, apoi dupa expertiza sanitara 
pot fi folosite in alimentatia personala. 
Mixomatoza 
Mixomatoza este o boala infectocontagioasa provocata de un virus. Ea se caracterizeaza printr-o inflamatie a capului si botului, in jurul nasului si ochilor. 
Iepurii infectati de aceasta maladie sint ucisi si ingropati la o adincime de 1,5 m. Curatiti casutele si dezinfectati-le de 3 ori pe an. In scopul 
prevenirii acestor maladii infectioase exista vaccinuri combinate contra mixomatozei si gemoragiei septice, care se administreaza de medicul veterinar de 2 
ori pe an (primavara si toamna) la tot efectivul de animale de la virsta de o luna. In paralel este foarte important intretinerea animalelor intr-o perfecta 
stare igienica. 
Scabia, Dermatomicoza 
Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o 
incapere. De asemenea, dermatomicoza poate fi cauzata de lipsa vitaminei A, D sau E. Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si 
folositi pentru curatirea lor solutia de inalbitor. Folositi hrana bogata in vitamina A, D si E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o 
solutie de Butox cu vaselina. 

B. Maladiile nutritionale 
Maladii digestive 
Balonarea, voma, gazele si diareea sunt cauzate de hrana nepotrivita. Faceti tot posibilul ca iepurii sa nu fie hraniti cu plantele indicate la capitolul 
“Plante cu efecte negative”. 
Osteoperoza, Rahitul 
Osteoperoza si Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate 
foarte usor. Rahitul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceste maladii pot fi cauzate de insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca 
iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele. Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu, de 
exemplu, cu lucerna sau orz. 

Hypercalcimie 
Hypercalcimia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor. Caracteristica: forma iepurelui se schimba si miscarea devine greoaie. Pentru a preveni 
aceasta maladie, incercati sa reduceti nivelul de calciu in dieta iepurilor. Dati mai putin plante bogate in calciu, ca lucerna, de exemplu. 
Hypoavitaminoze 
Maladia apare cind iepurii duc lipsa de vitamina A si se caracterizeaza printr-o cadere a parului. 
Dati mai multa mâncare bogata in vitamina A, de exemplu - sfecla rosie si morcov. 

Ingrijirea iepurilor bolnavi 
Daca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-i izolati pentru a-i proteja pe ceilalti. Casuta pentru asemenea iepuri trebuie sa 
fie la o distanta de cel putin zece metri de celelalte animale. Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se 
raspindeasca si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin 
miinile Dvs. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va spalati bine mainile. Când iepurii bolnavi sunt luati din casuta, aruncati toata mincarea care a ramas. 
Locul trebuie sa fie curatat de doua ori cu solutie de inalbitor de 3%. Altfel si urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi. 
Cand cumparati iepuri noi, ii puneti in casuta de izolare pentru o perioada de 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi si apoi 
administrati vaccinurile corespunzatoare. 
Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti sigur, adresati-va medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea 
iepurilor noi. 

Retineti: 
Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi sanatosi. Ca sa fiti siguri ca ei sunt sanatosi si sa 
descoperiti bolile la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si 
organele genitale. Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati animalele ce va trezesc indoieli. 

Bola Chinezeasca (Boala Hemoragica) la Iepuri Boala chinezeasca este cunoscuta si sub numele de boala hemoragica. Boala hemoragica la iepuri este o boala cauzata de un virus care este forte rezistant. 
Sursele de infectare la iepuri pot fi prin transmiterea directa de la iepure la iepure, prin furaj sau chiar prin ingrijitorul iepurilor daca acesta are 
contact cu iepurii infectati. Foarte periculos sunt expozitiile sau targurile unde ajung multi iepuri din diferite locuri laolalta. Bola hemoragica se poate 
transmite si prin insecte de la un iepure la altul. Simptomele bolii hemoragice la iepuri sunt moarte neasteptata si foarte rapida. Iepurii reproduc un 
zgomot de speriatura si in cateva secunde acesta moare. In plina dezvoltare a bolii hemoragice la iepuri, acestia prezinta febra, probleme de raspiratie 
precum si curgerea de sange din nas. Foarte putini iepuri rezista la aceasta boala. Procentajul de scapare este nesemnificativ de mic. Preventiv se poate 
aplica un vaccin inpreuna cu vaccinul pentru mixomatoza. Exista un vaccin combinat pentru iepuri care se numeste mixohemoragivac. In Romania vaccinul 
combinat pentru iepuri este produs de Pasteur Bucuresti. Pe [iata externa se gasesc vaccinuri cu efect mult mai bun dar procurarea lor este dificila pentru 
ca vaccinurile se transporta doar la temperaturi scazute, in recipiente frigorifice. Mixomatoza este o boala care apare la iepuri din cauza tantarilor , sau alti paraziti, care pot fi in fan sau in furajul cu care se hranesc iepurii. Cand 
iepurii au mixomatoza (numit si pesta de iepuri), apar bube pe cap iar iepurii incep sa slabeasca. Iepurii care sunt forte bine hraniti pot trece de 
mixomatoza fara sa moara. Dar iepurii slabi cel mai adesea decedeaza. Mixomatoza poate fi transmisa si de la un iepure la alt iepure. Un alt simptom pe langa 
bube este acela ca iepurii au probleme de raspiratie si au puroi la ochi. Exista un vaccin preventiv contra bolii mixomatoza pentru iepuri si acest vaccin se 
aplica de doua ori pe an. Este de preferat ca iepurii sa fie vaccinati in lunile martie si septembrie. 

Inmultirea iepurilor 
Perioda de gestatie este de 30 de zile, alaptare este de 30 - 42 de zile dar deja in perioda alaptari poate fi montata iepuroaica si asa se pot obtine in de curs de un an un nr de 25 - 40 de pui 
fara probleme. Totusi nu este foarte indicat sa se abuzeze de numarul mare de fatari intr-un an pentru ca se va ajunge la epuizarea fizica a femelei. Media la o fatare este de 6-8 pui, cu oscilatii generate de rasa, momentul montei, ingrijire, etc. 
Maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca 
Maturitatea sexuala reprezinta stadiul de dezvoltare incepand de la care animalele pot realiza monta fecunda, adica imperecheri care au ca efect insamantarea 
femelelor de catre masculi. Tineretul devine apt pentru a se reproduce, in principiu, atunci cand greutatea corporala ajunge la circa 80% din greutatea medie a animalelor adulte. Aceasta greutate si deci momentul cand iepurii tineri se dau pentru prima data la monta corespunde cu varsta de 6-8 luni, diferentele fiind conditionate de 
rasa ierpurilor. Pentru rasa Chinchilla, de pilda, varsta maturitatii sexuale este in medie de 7 luni. Subliniem insa faptul ca, pentru stabilirea momentului primei monte, hotaratoare este greutatea corporala. Altfel spus, iepurii tineri pot fi dati la monta si la o varsta sub 7 luni, daca au greutatea de 80% din greutatea specifica rasei careia ii apartine.. Ca si in cazul altor specii de animale, nu este bine sa se foloseasca la reproductie animale prea tinere, dar nici batrane, deoarece prin imperecherea 
animalelor cu asemenea varste se obtin putini pui la fatare si acestia vor fi insuficient de vigurosi si mai predispusi la imbolnaviri. Varsta pana la care se folosesc iepurii la reproductie, in crescatoriile de tip gospodaresc, este de 3 ani pentru femele si de 4 ani pentru masculi. 

Monta si caldurile 
Dupa instalarea maturitatii sexuale, iepuroaicele pot fi date la monta in orice anotimp, deoarece caldurile apar, in mod ciclic, la intervale de 8-10 zile in 
tot cursul anului. Este de retinut insa ca, datorita unor rationamente de ordin tehnologic, in crescatoria de tip gospodaresc - deci cu intretinerea iepurilor in custi sub 
cerul liber sau sub sopron - cel mai bine este ca monta sa se limiteze numai la perioada 1 martie-1 august. Se constata ca, desi apar in tot cursul anului, caldurile la iepuroaice, se manifesta cu mai mare intensitate primavara si toamna si pot fi depistate mai 
usor. Semnele pentru recunoasterea femelelor in calduri sunt: - iepuroaicele se agita in custi, rascolesc asternutul, fac cuib, isi smulg par de pe abdomen; - daca este introdusa in cusca masculului, iepuroaica accepta monta; in cazul cand nu este in calduri, tine coada lipita de corp, fuge prin cusca, se 
tranteste si deci nu se lasa montata; - la iepuroaicele in calduri vulva apare tumefianta (umflata) si are culoarea rosu-aprins. 
Caldurile dureaza, in medie, 3 zile. Pentru monta se va proceda intotdeauna la introducerea femelei in cusca masculului si nu invers, pentru ca acesta sa se simta "acasa" si sa-si faca datoria 
mai in siguranta. Durata actului montei la iepuri este foarte scurta, doar cateva secunde. Un semn sigur ca masculul a ejaculat (a depus "samanta) este caderea acestuia pe o parte, in timp ce scoate un tipat scurt. Monta e bine sa se faca dimineata sau seara, in aceste perioade ale zilei animalele fiind mai linistite. 
Actul imperecherii trebuie supravegheat. Crescatorul, dupa ce introduce femela aflata in calduri in cusca masculului, va ramane in apropiere pentru a observa daca are loc monta, dupa care va scoate 
femela tinand-o, cu atentie, de pielea din regiunea greabanului si sprijinindu-i trenul posterior. Atunci cand constata ca femela refuza monta si se bate cu masculul o va indeparta deoarece nu este in calduri. Pentru a se asigura rezultate bune ale procesului de reproductie, in efectivul matca trebuie sa existe un anumit raport de sexe, respectiv un mascul la 8-10 
femele. 
Masculii vor fi folositi la monta de doua sau cel mult trei ori pe zi. 

Gestatia La iepuroaica, spre deosebire de alte specii de animale, dehiscenta foliculara nu se realizeaza in mod spontan, ci numai datorita excitatiilor sexuale din 
timpul montei. Coitul la iepuroaica este determinant pentru declansarea ovulatiei. O alta particularitate consta in faptul ca procesul de nidare, sau fixare, 
a embrionilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeaza doar in a patra zi dupa amfimixie. Datorita acestui fapt, la 6 - 7 zile de la data 
cand a avut loc monta se poate efectua controlul gestatiei, prin aducerea femelei in cusca masculului. In cazul cand iepuroaica refuza se conchide ca este 
gestanta. Perioada de gestatie la iepuroaica dureaza in medie 30 - 31 de zile cu limite cuprinse intre 26 - 38 de zile). In scopul asigurarii unei dezvoltari 
normale a fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intretinere va trebui sa tinem cont de urmatoarele : - femelelor gestante sa li se administreze ratii nutritive cat mai complete, alcatuite din nutreturi proaspete si de cea mai buna calitate; - sa aiba la dispozitie in permanenta, apa proaspata si potabila; - asternutul iepuroaicelor sa fie uscat si curat, iar adapostul sa fie bine ventilat, curat si uscat. In perioada de gestatie, iepuroaica este foarte sensibila la zgomote. Pentru acest motiv trebuie sa ii asiguram un climat calm, de liniste, care sa ii creeze 
senzatia de izolare si siguranta, in caz contrar se pot produce avorturi. Acesta este motivul pentru care in timpul cat femelele sunt gestante se vor 
interzice vizitele persoanelor straine in crescatorii, se vor indeparta cainii, iar ingrijitorii isi vor desfasura activitatea in cea mai perfecta liniste. 
Cu 2 - 3 zile inaintea fatarii, iepuroaicele devin nelinistite, isi captusesc cuibul cu parul smuls de pe abdomen. In cazul producerii unor avortuei, 
iepuroaicele respective pot fi date din nou la monta chiar a doua zi, intrucat mucoasa lor uterina se reface foarte repede (cateva ore), bineinteles daca au 
fost eliminate cauzele care au generat avorturile respective. 

Fatarea 
Dupa cum se stie, fatarea reprezinta un ansamblu de acte fiziologice naturale, datorita carora fetusii trec brusc din mediul uterin in mediul extern. In mod 
obisnuit fatarea la iepuroaica este usoara, se produce mai ales noaptea si dureaza 15 - 25 minute. Foarte rare sunt cazurile de fatari distocice la 
iepuroaica. Dupa fatare, iepuroaica desface cu dintii invelisul embrionar, taoe cu dintii cordonul ombilical al fiecarui pui, linge apoi puii si ii asaza in 
apropierea sfarcurilor pentru a-i determina sa suga, pe urma ii acopera cu parul pe care singura si l-a smuls de pe abdomen. Puii se nasc cu ochii inchisi si 
sunt complet golasi. La scurt interval de timp dupa fatare (10 - 20 minute) iepuroaica elimina placenta, pe care o consuma imediat. Dupa eliminarea placentei 
se controleaza de catre ingrijitor fiecare cusca in parte, se inregistreaza numarul puilor fatati, se indeparteaza cei morti. Acest control se efectueaza in 
absenta iepuroaicei iar ingrijitorul trebuie sa fie foarte bine spalat pe maini cu sapun fara miros. In momentul in care femela este readusa in cusca va fi 
foarte preocupata de problema hranei si a apei, iar in cazul cand nu le gaseste, recurge uneori la devorarea propriilor pui. 
Cresterea iepurilor in custi in spatiu deschis Iepurii in decursul anului sunt expusi la aer curat si la soare in functie de conditiile meteorologice. Aceasta este modalitatea cea mai des practicata in 
micile ferme de casa, unde productia este indreptata spre satisfacerea nevoilor casnice. Cresterea iepurilor in custi sub cerul liber este mai economica 
deoarece nu necesita fonduri pentru construirea de cladiri. In acest caz, o singura persoana poate avea grija de 80 pana la 100 de femele, impreuna cu puii 
lor pana la maturizarea acestora. Aceasta modalitate de crestere este foarte potrivita pentru rasele cu folosire combinata, adica pentru carne si piele. Custile destinate cresterii iepurilor sub cerul liber, in functie de materialul de constructie, pot fi din lemn, din metal sau din ziderie. Pentru o mai 
usoara ingrijire, acestea au un etaj, 2 sau foarte rar 3 etaje. In general pentru iepurii adulti, cusca are urmatoarele dimensiuni: Lungime 80cm, Adancimea 60cm si Inaltimea 60cm. Pardoseala custii poate fi din lemn de 
esenta moale in spate cu un gratar metalic de 10-15 cm. Peretii laterali ai custii se confectioneaza din diferite materiale(lemn, tabla,etc.).Fata custii 
unde se gaseste si cusca este formata dintr-o carcasa din lemn sau metal, pe care se fixeaza plasa de sarma. Aici se vor fixa jgheburi pentru fibroase si 
adapatoarea. Pentru furajele concentrate se recomanda folosirea unui hranitor semi-automat, care se fixeaza pe unul din peretii laterali. 



Spaţiu de cazare asigurat iepurilor de casă crescuţi în sistem semiintensiv 


Custile pentru iepuri in crescatoriile mici 


Sunt necesare unele specificari cu privire la componentele constructive, dar nu inainte de a face urmatoarea precizare: pentru a ne da mai usor seama de 
particularitatile cerintelor privind adapostirea este folositor sa stim ca iepurii domestici provin din iepurele salbatic de vizuina. Denumirea stiintifica a lui de "Oryctolagus cuniculus" vine de la unele cuvinte din limbile greaca si latina, care, in traducere, inseamna "iepure 
scormonitor de galerii" 
Deci, adapostul pe care si-l face iepurele nostru, in stare de libertate, este o galerie. Sa notam ca aceasta galerie prezinta si o ramificatie in care iepuroaica fata si isi alapteaza puii si ca sapatura este laterala, constituind un loc ferit de 
curenti si de modificari de temperaturi. Este bine, ca aceste caracteristici sa se regaseasca si la custile pe care le construim. Din cele de mai sus rezulta recomandarea ca, in cazul custilor amplasate in aer liber, acestea sa aiba trei pereti - cei laterali, cel din spate, dar si 
plafonul, din material compact, in mod obisnuit din scandura. Tot in acest scop imbinarea pe lungime a scandurilor trebuie facuta "dulghereste", adica in "nut si feder", sau cel putin cu marginile in caturi de 90 de 
grade. Cel mai ades se foloseste scandura cu grosimea de un tol (2,54 cm). Nu este obligatoriu, dar este bine ca peretii exteriori ai bateriei de custi, deci 
peretii laterali si cel din spate, ai grupului de 6 custi sa aiba scandurile asezate vertical, pentru a inlesni scurgerea apelor din ploi si zapada si a fi 
astfel in mai mica masura expusi degradarii (putrezirii). Peretele din fata va fi diferit, dupa caz. Atunci cand cusca reprezinta un singur compartiment, jumatatea, sau o parte si mai mare, din stanga lui - va fi confectionata din plasa de sarma, pe cadru de 
lemn. Dar daca avem posibilitatea sa construim o cusca cu doua compartimente, atunci peretele din fata al compartimentului din stanga va fi din plasa de sarma, iar 
compartimentul din dreapta, pentru a fi mai ferit, va avea peretele frontal din scandura. 
In oricare din variantele amintite, peretele din fata (la cusca cu doua compartimente valabil pentru amandoua) trebuie sa reprezinte practic o usa, deci sa 
aiba balamale solide, pentru a servi la curatenie, prinderea animalelor etc. La custile cu un singur compartiment, folosite la iepuroaicele mame va fi necesar ca, la timpul potrivit, adica cu 3-4 zile inainte de fatare, sa se 
introduca cate un cuib de fatare. Este vorba de o cutie-cuib, in care si din care, iepuroaica sa poata intra-iesi. Puii pana la varsta de cca 18 zile vor ramane in acest cuib, la adapost, adica nu vor fi expusi la curenti de aer. Rostul celui de-al doilea compartiment, ca si al cuibului de fatare (in cazul custilor cu un singur compartiment) este de a li se asigura puilor confortul 
necesar unor nou-nascuti, golasi si neajutorati, cum sunt ei la aceasta specie de animale. Peretele din fata al custii este destinat si altor functii si anume, este indicat sa fixam hranitoarele, daca se poate si adapatorul, pe acest perete. Vom preciza putin mai jos de ce e bine asa. 
Plafonul (sau tavanul) custii intotdeauna trebuie sa fie din material compact. El poate avea una sau doua functii: (1) atunci cand separa doua custi suprapuse care au pardoseala din plasa de sarma sau gratar, trebuie sa fie inclinat spre spatele bateriei de custi pentru a 
asigura scurgerea dejectiilor de la cusca nivelului superior sau (2) va fi dispus in plan orizontal, in cazul cand dejectiile de la fiecare binivel al custii se colecteaza in tavite-sertar, (aceasta din urma este varianta 
recomandabila si functia plafonului in astfel de situatie va fi doar cea principala, adica de a reduce viteza curentilor de aer). 
Inventarul sau echipamentul custii 
Este vorba despre hranitori, adapatori si, pentru iepuroaicele mame, cuibul de fatare despre care am amintit mai sus.Trebuie sa spunem mai intai ce nu e bine. Gasim la prea multi dintre crescatorii nostri vase pentru hrana si apa, in cusca, pe pardoseala acesteia. Nu este bine deloc! In astfel de cazuri atat furajele (uruiala sau grauntele), cat si apa pot fi usor murdarite cu dejectii constituind medii cu infectie, de 
imbolnavire. Nu este bine ca hranitorul pentru concentrate si adapatorul sa fie asezate pe pardoseala si din alt motiv: se pot rasturna. Corect este ca nutretul concentrat, cat si apa sa li se dea iepurilor in vase de tabla fixate pe unul din peretii custii, la o inaltime de circa 10 cm de 
pardoseala. Pentru furajele verzi sau fbroase cusca va fi prevazuta cu o mica iesle, adica sa aiba un hranitor cu gratar, de preferat cu posibilitatea de a se incarca 
din afara, fara deschiderea usitei. 


Pentru ferma de iepuri se alege un teren neted sau usor inclinat, cu ape freatice de suprafata, ferit de vinturi puternice, pe un sol care sa nu fie argilos 
sau mocirlos. In alegerea locului pentru construirea fermai este necesar ca sa aiba in vedere posibilitatea aprovizionarii cu apa, cu curent electric si existenta 
legaturilor rutiere. Terenul ales trebuie sa fie inconjurat de un gard solid care sa nu permita accesul oamenilor si animalelor. Ferma de iepuri trebuie sa fie asezata la departare de alte ferme de crestere a animalelor, precum si de calea ferata sau de sosea, pentru ca zgomotele il 
afecteaza in mod deosebit. In cazul construirii unor ferme mari de iepuri, cu peste 500 de femele, este necesar sa se construiasca cladiri de productie pentru diferite categorii de 
iepuri, o sectie de furaje, de depozite, un spatiu adecvat de dezinfecie, un punct veterinar, un abator,. un garaj etc Pentru micile ferma de linga gospodarii, cel mai adesea se alege un loc in curte, care sa fie ferit de vinturi puternice si, in acelasi timp, sa fie cit se 
poate de departat de locul unde se cresc si alte animale, in special pasari.In functie se posibilitati custile de iepuri sint asezate departe si de gramada 
de gunoi de grajd. De modalitatea de crestere depinde intr-o mare masura productivitatea, starea de ingrijire a iepurilor si dezvoltarea normala a acestora. Cresterea impropie, 
cel mai adesea in conditii igienice preacare constituie cauza multor imbolnaviri si a unei rate ridicate de mortaliate. In practica cresterii iepurilor sunt cunoscute cateva modalitati de crestere a iepurilor: liber, in spatii ingradite, in boxe sau pe asterunuturi. Pentru 
organizarea cresterii iepurilor in modalitatiile indicate, cheltuielile de productie sunt insignifiante. Indiferent insa de acest lucru, datorita cazurilor 
de imbolnavire in masa animalelor si a ratei ridicate a mortalitatii, rezultatele economice sunt nemultumitoare. De aceea, in cresterea moderna a iepurilor 
sa trecut la cresterea iepurilor in custi, in care sunt create conditii pentru productivitate ridicata, se asigura posibilitatea organizarii unei alimentatii 
corecte, care sa tina seama de particularitatile fiziologice ale diferitelor categorii de iepuri, de desfasurarea procesului de inmultire, de evitare a unei 
imbolnaviri etc. In cresterea iepurilor se folosesc cateva modalitati de crestere a animalelor in custi: in custi in spatiu deschis, sub streasina sau sopron, in spatii 
inchise si combinat. 
În multe ţări există o reală preocupare pentru creşterea iepurilor de casă datorită avantajelor economice pe care le prezintă aceştia. În acest scop au fost 
elaborate programe cu caracter educaţional (pentru elevi), social (pentru cei din zone sărace) şi industrial, prin care se încearcă să se stimuleze creşterea 
şi consumul cărnii de iepure de casă. Spre deosebire de ţările anterior amintite, în ţările din jurul Mării Mediterane consumul de carne de iepure de casă 
este constant ridicat, iar creşterea îmbracă forme intensive. Din păcate în ţara noastră continuă să se manifeste mult dezinteres pentru crearea unui cadru economic propice creşterii iepurilor de casă. Constatăm cu 
surprindere că Asociaţiile crescătorilor de iepuri de casă rămân în continuare la nivelul hobysmului, fără a manifesta vreun interes înspre producerea 
intensivă şi rezultate economice benefice propriei exploataţii. Pentru a veni în sprijinul micilor crescători doritori să practice o creştere eficientă a iepurilor de casă vom încerca să prezentăm aspecte ce privesc 
diverse etape ale fluxului tehnologic. Drept urmare vom încerca să prezentăm principalele caracteristici ale cuştilor folosite în sistemul semiintensiv, 
pentru creşterea iepurilor de casă. În România, pentru asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare a iepurilor, cuştile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să protejeze 
iepurii împotriva intemperiilor (ploi, zăpezi, vânturi, frig, caniculă); să nu permită nici accesul altor animale (păsări, rozătoare, animale de pradă) în 
cuşcă şi nici evadarea iepurilor (inclusiv a puilor) din cuşcă; să asigure un loc confortabil de odihnă (se vor evita materialele reci) şi spaţiul suficient 
de mişcare pentru iepuri; să fie prevăzute cu utilajul necesar pentru furajare, adăpare şi evacuarea dejecţiilor, iar cuştile de maternitate cu cuiburi; să 
asigure condiţii optime de zooigienă (să nu se îmbibe cu urină, să fie uşor de curăţat şi dezinfectat); să fie construite din materiale ieftine, durabile şi 
uşor de procurat. Dimensiunile cuştilor utilizate pentru creşterea iepurilor în sistem gospodăresc diferă în funcţie de rasă, producţie, stare fiziologică şi vârsta iepurilor 
(tab. 1). 






Tabelul 1 Dimensiunile cuştilor pentru iepuri 
Dimensiunile U.M. Rase mari mijlocii şi Angora mici Lungime cm 100 80 60 Adâncime cm 60 60 60 Înălţime cm 60 60 50 

La construirea cuştilor pentru iepuri trebuie să se aibă în vedere că adâncimea acestora să nu depăşească 60 cm, în caz contrar crescătorul întâmpină 
dificultăţi în curăţirea cuştii şi în prinderea iepurelui refugiat în colţurile opuse uşii, iar la bateriile etajate, pardoseala ultimului nivel de cuştii să 
nu depăşească 150-165 cm de la suprafaţa solului, pentru a uşura manipularea şi observarea animalelor cazate. Bateriile constituite din cuşti etajate cu pardoseala tip grătar, trebuiesc prevăzute sub cuşti fie cu tăviţe pentru colectarea dejecţiilor, fie cu tablă 
înclinată (sub un unghi de 35 - 400) înspre spate, care favorizează scurgerea dejecţiilor într-un canal colector (confecţionat din beton sau materiale 
plastice) dispus în spatele bateriei. Suprafaţa de creştere dintr-o exploataţie şi a numărului de cuşti se calculează în funcţie de efectivul de femele de reproducţie, de rasă, de frecvenţa 
montelor şi a fătărilor (tab. 2). 



Tabelul 2 Necesarul de cuşti şi suprafaţa de padoc pentru diferitele rase de iepuri 
Rase Pentru fiecare femelă de reproducţie sunt necesare: La creşterea numai în cuşti: La creşterea tineretului în padoc: Cuşti individuale (buc.) Cuşti colective pentru tineret (buc.) Cuşti individuale (buc.) Suprafaţa padocurilor (m2) Mari 3 0,8 1,3 10-15 Mijlocii 4 2 1,5 15-20 Angora 5-6 - 3-4 15-20 

În Germania există încă din anul 1972 o Lege a protecţiei animalelor în care se specifică, care sunt condiţiile de hrănire, îngrijire şi adăpostire a 
acestora. Se atrage atenţia asupra obligativităţii asigurării spaţiului de mişcare pentru animale în aşa fel încât să nu le pricinuiască vătămări corporale 
sau dureri. Cu toate că în această lege nu există prevederi specifice pentru iepurii de casă, există însă recomandări ale World Rabbit Science Association 
(WRSA) conform cărora crescătorii de iepuri de casă sunt atenţionaţi asupra spaţiului ce trebuie asigurat şi asupra stratului de aşternut pe care trebuie să
-l amenajeze (tab. 3). 

Tabelul 3 Spaţiul de cazare impus de normele WRSA pentru iepurii de casă crescuţi în cuşti sau pe sol 
Rasa Întreţinere în cuşcă (o iepuroaică cu puii) Întreţinere pe sol (creştere şi îngrăşare) (iepuri/m2 de sol) lăţime (cm) Lungime (cm) înălţime (cm)Pitice (până la 1,6 kg) 60 50-60 35-40 8-12 Mici (1,7-3,5 kg) 60-80 50-60 40-50 6-8 Mijlocii (3,5-5,5 kg) 80-100 50-70 40-60 4-6 Mari (peste 5,5 kg) 100-150 80 60-70 3-4 Iepuri îngrăşaţi (până la 2,7 kg) cel puţin 800 cm2/iepure 35-40 5-8 Angora cel puţin 2000 cm2/iepure 35-40 - 

În sistem semiintensiv iepurii de casă se cresc în cuşti bine izolate termic, amplasate sub cerul liber, sub şoproane sau în spaţii închise. Acest sistem 
impune limitarea mărimii crescătoriei la 40-100 femele sau la producerea a maximum 10 tone carne/an. Cuştile pot fi simple, dar cu pereţii bine izolaţi termic în vederea menţinerii aşternutului uscat şi călduros, feririi iepurilor de acţiunea directă a 
ploilor, razelor solare, zgomotelor, alte animale etc. Ele se pot amplasa pe un singur nivel sau pe 2-4 nivele. Cuştile pentru femelele de reproducţie 
trebuie dotate cu cuiburi de fătare, fixe sau mobile. Utilizarea acestui sistem de creştere a iepurilor de casă presupune reproducerea sezonieră, cu prima montă la 15 februarie şi ultima înţărcare în luna 
noiembrie. 



Abatorizarea iepurilor de casă 

Sacrificarea si Jupuirea Iepurilor 
Sacrificarea iepurilor se face de obicei cu o lovitura scurta, dar puternica aplicata la baza occipitalului. Animalul mort este suspendat de membrele 
posterioare si apoi sangerat prin sectionarea septumului nazal. Inainte de suspendare, muncitorul executa o usoara presiune asupra regiunii inferioare a 
abdomenului, pentru golirea vezicii urinare, acesta pentru ca urina sa nu murdareasca blana animalului si carnea in timpul jupuirii. La iepuri exista si alte 
metode de sacrificare dintre care amintim : metoda tensionarii, rasucirea capului si injunghierea. Metoda tensionarii consta in executarea unei intinderi 
bruste a animalului, tinut cu mana stanga de membrele posterioare si cu cea dreapta de urechi. In urma acestui fapt se produce o ruptura a coloanei 
vertebrale si a maduvei spinarii, fapt de determina moartea rapida a iepurelui. Rasucirea capului : in urma unei rasuciri a capului cu un unchi de 90 grade, se produce luxatia regiunii cervicale a coloanei vertebrale, care atrage dupa 
sine moartea animalului. Injunghierea : iepurele este suspendat de membrele posterioare, iar apoi, cu un cutit bine ascutit, se taie carotida. Prin aceasta metoda se realizeaza o 
sangerare normala a iepurilor. Jupuirea trebuie sa aiba loc imediat dupa sacrificarea iepurilor (de pe cadavrul racit, pielea se jupoaie mult mai greu). Jupuirea incepe printr-o sectionare 
a pielii membrelor posterioare de la nivelul jaretelor. De la aceasta incizie se face o noua sectiune pana in regiunea anusului, incizie care merge pe ambele 
fete interne ale coapselor. Apoi, pielea se taie usor in jurul anusului si se deloleteaza de pe coada. In cele din urma se practica o incizie similara si la 
membrele anterioare. O data facute aceste incizii, blana se trage usor de pe carcasa (operatia se face strict manual), incepand cu partea posterioara spre 
partea anterioara.  CREŞTEREA IEPURILOR- RASE DE IEPURI In ţara noastră, din cele peste 100 de rase de iepuri cunoscute în lume, se cresc doar cîteva, din cele spe-cializate pentru producţia de carne şi blană sau 
pentru producţia de puf.Alegerea rasei ce urmează a fi crescută trebuie să se facă în primul rînd după producţia dorită; trebuie să se ţină însă seama de 
faptul că nu este de loc indicaţă creşterea a două sau mai multe rase de iepuri în aceeaşi crescătorie deoarece îngreonează mult munca de în-grijire, fiecare 
rasă necesitînd altă hrană şi altâ în-grijire. Dintre rasele ce se recomandă a fi crescute în ţara noastră, mai importante sînt următoarele:Rasa Uriaş belgian sau Uriaş de Flăndra este o rasă mare, specializată pentru producţia de carne. Este iepurele care atinge cea mai mare greutate, eîntărind 
în medie 5,5—8 kg şi uneori chiar 9—10 kg. Lungimea corpului este de 67—100 cm. Culoarea blănii este mai adesea asemănâtoare celei a iepurelui de cîmp, dar 
poate fi şi cenuşie deschis, albă, brună închis pînă la negru sau bălţată caracteristic, alb cu negru (iepu-rele fluture). Este o rasă precoce (la 5—6 luni 
poate ajunge la greutatea de 4—5 kg), care se îngraşă uşor şi produce o came gustoasă. Are prolificitatea mare (produce 6—7 pui la o fătare), este rustică şi 
se creşte uşor, însă are blana de calitate inferioară şi pretinde coteţe mai mari şi hrană mai multă. Blăniţeîe obţinute se folosesc pentru a imita blănile 
de castor, cangur etc,Rasa Chinchilla este o rasă mijlocie. specializată pentru producţia de blană şi carne. Produce o blană de calitate superioară foarte apreciată, mai ales 
pentru asemănarea pe care o are cu blana de mare valoare a unui animal sălbatic originar din America de Sudpoartă.   Blana are o culoare generală cenu-şiu-
argintie, cu nuanţe albastre. Produce în acelaşi timp şi o can-titate mare de carne, iepurii adulţi avînd 5 kg la varietatea Chin-chilla mare şi 2,5—3 kg la 
varietatea Chin-chilla mică. Puii cresc destul de repede, cei din varietatea mare atingînd la vîrsta de 6 luni greutatea de 3,5 kg. Fiind o rasă prolifică, 
precoce şi rustică şi avînd o pro-ducţie bună de carne şi blană este crescută astăzi din ce în ce mai mult.Rasa Albastru vie-nez, specializată pen-tru producţia de blană şi carne, este o rasă mijlocie cu greutatea. de 3—4,5 kg; la vîrs-ta de 6 luni puii pot ajunge 
la 3,5 kg. Bla-na are o culoare albas-tră-cenuşie n-iai mult sau rriai puţin închisă cu un luciu metalic, pronuntat şi uniform pe tot corpul. Blana este 
apreciată în cu-loarea naturală (nevop-sită) şi se preferă blă-nurile cu nuanţe mai închise. La fabricarea ifetrului pentru pălării părul acestei rase este 
socotit de mai mare valoare decît al altor rase.Rasa Alb .vienez are caractere  productive încă mai preţioase., însă la noi în ţară este mai puţin răspîndită.Rasa Argintiu francez este tot o rasă mijlocie specializată pentru producţia de blană şi carne. Greu-tatea medie a adulţi-lor este de cca. 3—4 kg, iar a 
puilor la vîr-sta de 6 luni de 2,5 kg. Calitatea blănii este excepţională, imitînd în stare naturală bla-na vulpii argintii.Rasa Rex este o rasă mijlocie, specializată pentru producţia de blană. Are mai multe varietăţi de culoare (Castor rex, Chinchilla rex, Alasca rex, Albastru 
rex etc.). Blana se deosebeşte de a celorlalte rase de iepuri în primul rînd prin aceea că firele de păr sîrit scurte şi au toate aceeaşi lilngime. Blana la 
toate varietăţile este valoroasă, putînd imita multe blănuri rare (Castor Chinchilla, Jder, Vulpe neagră de Alasca etc.). Deşi este un iepure specializat 
pentru producţia de blană, are şi o producfie mulţumitoare de carne, iepurele adult avînd greutatea de 2,5—3,5 kg, iar puii la 5 luni —de 2,5 kg.Rasa Angora este o rasă mijlocie specializată pentru producţia de păr care fiind lung, ondulat şi cu fineţe, elasticitate şi rezistenţă mare se poate toarce 
şi folosila confecţionarea dife-ritelor tricotaje şi ţesă-turi. Producţia anuală medie de puf este de 300—500 g de cap de iepure. Culoarea mai des întîlnită 
la noi în ţară este cea albă şi   albastră - cenuşie. Producţia  de carne este mică, greutatea corporală fiind de 2—4 kg (tipurile rusesc,englez şi olandez 
sînt mai uşoare, tipurile german, francez şi elveţian sînt mai grele, iar tipul romînesc este intermediar). Cu cît iepurii au o greutate mai mare cu atît au 
o producţie de păr mai mică. Rasa Angora este prolifică, iepiiroaicele producînd 6—8 pui la o fătare, însă este mai puţin rezistentă decît alte rase. STABILIREA CAPACITÂŢII CRESCĂTORIEIFixarea numărului de animale ce pot fi crescute se face în primul rînd după posibilităţile de furajare, ţinîndu-se seama că este mult mai economic să se 
crească mai puţini iepuri, dar hrăniţi raţional, decît iepuri mulţi şi insuficient hrăniţi.Pentru orientare se indică mai jos consumul zilnic de nutreţuri 
pentru iepuri cu o greutate medie de 3-4 kg.Pentru iepurii care depăşesc această greutate, cum este cazul cu iepurii din rasa Uriaş belgian, cantităţile de 
nutreţuri concentrate se măresc de fiecare kg greu-tate vie cu 20—25 g, cele defîncu 80—100 g, iar raţia de nutreţ verde sau rădăcinoase cu 200—250 g.La 
fixarea capacităţii crescătoriei se ţine seama încă şi de timpul liber al celor care îngrijesc de iepuri ştiut fiind că în crescătoriile mari un îngrijitor 
are repar-tizate la rasele pentru blană sau carne minimum 80 iepuroaice de prăsilă împreună cu masculii respectivi <un mascul la 8—10 femele) şi cu produşii 
lor, sau la rasa Angora minimurn 35 iepuroaice cu masculii şi produşii respectivi.Desigur că posibilităţile de amenajare a adăposturi-lor trebuiesc luate în 
considerare astfel încît, ţinînd seama şi de celelalte observaţii precum şi de faptul că începătorii nu au prea multe cunoştinţe, este recoman-dabil să se 
înceapă cu un număr redus de iepuri, urmînd;ca abia mai tîrziu crescătoria să fie mărita treptat, pînă la dezvoltarea dorită. Pentru şcolari şi pionieri este 
recomandabil să se ajungă la un număr de 8—10 femele şi 2 masculi. AMPLASAREA ŞI AMENAJAREA ADÂPOSTULUl lepurele de casă este un animal foarte puţin preten-ţios la condiţiile de adăpostire, ceea ce contribuie mult la rentabilitatea creşterii lui şi face posibil 
să fie cres-cut oriunde şi de către oricine. Organizarea creşterii lui pretinde cheltuieli de investiţii mici. Astfel, iepu-rele de casă nu cere decît o 
cuşcă cu suprafaţa de 0,80/0,80 m unde să fie ferit iarna de ploaie, zăpadă şi vînt direct prea puternic şi vara de arşiţa soarelui. Cuştile pot să stea sub 
un simplu şopron sau chiar sub cerul liber.Deci, la alegerea locului pentru amplasarea adăpos-tului este de dorit să se găsească un loc mai izolat, depărtat 
de grajduri şi de coteţele pentru păsări, ferit de accesul cîinilor şi pisicilor, dacă este posibil sub. un şopron sau umbrar şi în lipsă chiar sub un copac. 
Aşezarea adăpostului trebuie să se facă cu faţada spre sud-vest pentru ca vîntul dominant (crivăţul) să lo-vească în spatele cuştilor.La construirea 
adăposturilor pentru iepuri se poate folosi orice material local, scînduri, cărămizi etc., la învelitori putîndu-se întrebuinţa cartonul asfaltat,, şindrila, 
stuful etc. Mai jos se prezintă un tip de adă-post pentru iepuri, cu 12 cuşti individuale, adăposti care necesită numai cca. 0,2—0,3 m3 scîndură, 5—12 m2 
carton asfaltat, după cum se foloseşte numai la •învelitori sau şi la căptuşirea pardoselii în cuşti, şi 2 m2 plasă de sîrmă groasă de 1 mm cu ochiuri de 
50—80 mm.Pentru o crescătorie de 8—10 femele şi 2 masculi sînt suficiente două asemenea adăposturi pentru a putea adăposti în bune condiţiuni întreg aeest 
efectiv cu produşii respectivi, chiar dacă este vorba să se crească rasa Angora care are nevoie de mai multe cuşti pentru pui. La aceste adăposturi trebuie 
prevăzute cutii de fătare, lădiţe de transportat iepuri vii şi, la fiecare cuşcă, un vas pentru hrană şi unul pentru apă. Hrăni". toarele şi adăpătoarele se 
vor confecţiona dintr-un material greu pentru a nu fi răsturna1:e; se recomandă în special plăcile de teracotă.Pentru o crescătorie mai mică sau acolo unde 
sînt posibilităţi reduse se pot construi adăposturi mai ieftine, ca de exemplu cel cu 4 cuşti individuale, in-dicat în figura de mai sus. Adăpostul are 
cuştile dispuse într-un singur rînd şi este lucrat d'n lemn şi fără aco-periş. El trebuie aşezat neapărat sub o streaşină sau un şopron. Pardoseala este 
construită din şipci pentru ca gunoiul să cadă printre ele sub cuşcă, de unde poate fi strîns cu uşurinţă. larna pereţii exteriori se pot căptuşi cu papură, 
stuf sau salteluţe de paie, iar în cuşti se pun paie mai multe pentru ca iepurii să-şi poată face un culcuş călduros. APROVIZIONAREA CU NUTREŢURI Pentru aprovizionarea cu nutreturi trebiue sa se tina seama de faptul ca iepurii de casa sunt capabili sa valorifice bine furajele inferioare ceea ce ne face 
să ne procurăm uşor şi adeseori fără nici o cheltuială mare parte din hrana lor; dar în acelaşi timp trebuie să se ţină seama şi de nutreţurile specifice şi 
de preferinţa lor faţă de anumite furaje, deşi în linie generală se poate spune că nimic nu scapă de iepuri.Astfel dintre nutreţurile verzi, iepurii consumă 
cu plăcere lucerna şi trifoiul, ghizdeiul, sparceta, borcea-gurile tinere, iarba de livadă bună, secara şi rapiţa ca prim furaj verde de primăvară, varza ca 
furaj verde de toamnă şi iarnă, frunzele de sfeclă, porumbul pînă -ajunge în lapte (cînd bobul e încă moale), frunze şi tulpini verzi de floarea soarelui, 
deşeurile grădînilor de legume şi flori, numeroase buruieni (păpădie, pălă-midă, patlagină, urzici pălite, lobodă, ştir, muşeţel,•coada şoricelului etc.), 
frunze de salcîm şi dud şi altele. Nu se admite în hrana iepurilor fiind otrăvitoare mă-trăguna, macul, ciumăfaia, brînduşa de toamnă, scîn-teiuţa, muştarul 
de cîmp etc.Se admit numai în cantităţi mici salata, spanacul, frunzele de plop, răchită, salcie, stejar, alun, tei, fag» conifere, ghindă puţin prăjită, jir 
uruit, castane săl-batice uruite, rădăcini de gulii, cicoare etc.Fînul bun, în special de leguminoase şi urzică, poate fi furajul de bază în timpul iernii. - 
Dintre rădăcinoase se recomandă sfecla, morcovul,, topinamburul (napul) şi cartofii fierţi în amestec cu uruieli şi făinuri. Se maî pot folosi resturi 
proaspete de la bucătărie, coji de cartofi, pîine uscată etc.Dintre nutreţurile concentrate, care se introduc în raţie pentru a-şi completa substanţele 
nutritive, mai mult folosite sînt graunţele de cereale, ovăzul, orzul, porumbul şi grîul. în plus este recomandabil să se adauge din cînd în cînd în raţie 
lapte integral, lapte smîntînit şi zer proaspăt. De asemenea sarea de bucă-tărie este strict necesară în raţia iepurilor socotind circa 2—3 g de cap pe zi la 
animale adulte şi 0,5—2 g la tineret. PROCURAREA MATERIALUUJI DE PRĂSILĂ Procurarea materialului de prăsilă se poate face cu animale adulte sau tineret. Oricum însă, procurarea trebuie să se facă de la o crescătorie în care nu 
există boli şi materialul să fie cu grijă ales în asa fel ca să fie perfect sănătos, să prezinte caracterele rasei, să pro-vină din părinţi cît mai 
productivi, să aibă bine dezvol-tate caracterele sexuale, să fie blînzi, vioi şi fără de-fecte. Cu o deosebita grijă trebuie să se facâ alegerea masculilor 
de care depinde în mai mare măsură cali-tatea produşilor viitori, ei fecundînd 8—10 femele.Imperecherea se începe cînd femelele au vîrsta de 7—9 luni, la 
rasele uşoare mai devreme şi la rasele grele mai tîrziu. Inceperea împerecherii nu trebuie întîrziată la femele pentru că se îngraşă şi apoi se împerechează 
mai greu sau rămîn sterpe. Cînd iepu-roaicele sînt bine dezvoltate împerecherea se .poate începe şi la 4 luni dacă au greutatea de 2 kg la rasele uşoare şi 
3,2 kg la rasele grele.Pentru împerechere iepuroaica se va duce în cuşca iepurelui numai dacă este în călduri, care durează 3—4 zile şi se manifestă de 2—4 
ori pe lună. 0 femelă în călduri se recunoaşte uşor prin faptul că e nelini-ştită, nu mănîncă, scormoneşte şi roade din aşternut sau pereţi, iar unele îşi 
fac cuib din aşternut şi păr smuls de pe corp. Pentru a avea siguranţa că iepuroaica a fost fecundată e bine să repetăm împerecherea în aceeaşi zi la un 
interval de 10 ore. împerecherea e bine să se facă dimineaţa, între orele 6 şi 8 şi seara între orele 18—20, sub supravegherea noastră, pentru ca în cazul 
cînd femela refuză masculul să nu se provoace lupte care pot duce la răniri şi stricare a blănii. Dacâ femela refuză împerecherea nu trebuie lăsată încuşca 
masculului, ci readusă în cuşca ei şi repetată încercarea în zilele următoare.Imediat după împerechere, femela se trece încuşca. ei şi se repetă încercarea 
după 6—14 zile; dacă şi acum femela refuză împerecherea retrăgîndu-se într-un colţ şi începînd să ţipe caracteristic, putem fi siguri că a fost fecundată şi 
că deci va avea pui.In mod normal se obţin 2—3 fătări pe an, cu un totat de 15—20 de pui. Programul împerecherilor poate fi următorul: la 2 fătări pe an — 
împerechere la 1 fe-bruarie, fătare la 1 martie, înţărcare la 1 mai, împere-chere la 15 iunie, fătare la 15 iulie şi înţărcare la 15 septembrie; la 3 fătări 
—împerechere la 1 decembrie, 1 aprilie şi 1 august, fătări la 1 ianuarie, 1 mai, 1 septembrie; înţărcări la 15 martie, 15 iunie, 15 noiem-brie.Se poate 
folosi însă şi metoda fătărilor dese (6—9 fătări pe an) prin care se obţin de fiecare iepuroaică 30—40 pui anual în felul următor: imediat după fă-tare, la 
1—2 zile femela intră în călduri şi se împere-chează. Cu 3—4 zile înainte de fătare, cînd puii au 28—29 zile, se înţarcă şi se hrănesc artificial urmînd la 
supt cea de a doua serie. Prin această metodă şi iepuroaicele tinere provenite din fătările timpurii, care se împerechează la vîrsta de 4 luni, pot produce 
în cursul aceluiaşi an cîte 3 serii de pui. Această meto-dă se poate folosi numai cu o hrănire foarte abundentă şi cu o îngrijire deosebită, altfel dînd 
rezultatenegative.Gestaţia (sarcina) durează 26-40 de zile, cu o me-die de 31 zile. în acest timp se vor evita mişcările bruşte, gălăgia şi accesul în 
crescătorie al persoanelor străine, cu care animalele nu sînt obişnuite. La cură-ţarea cuştii sau la mutare femela nu se prinde nicio-dată de urechi, căci 
'se zbate, ci de pielea spinării sprijinindu-se în acelaşi timp cu cealaltă mînă cor-pul animalului din partea opusă. larna vom aşterne în cuib un strat gros 
de paie.Cu 8 zile înainte de fătare cuşca se va curăţa radical, se va pune un aşternut gros de paie tăiate scurt, vată de bumbac sau lînă. Dacă cuşca are 
grătar în jurul cuibului se va acoperi cu o rogojină. Cu 2 zile înainte de fătare şi pînă după fătare, trebuie să fim foarte atenţi ca femela să aibă în 
permahenţă la dispoziţie apă sau lapte.In cazul rasei Angora tunsul se va face numai între 2 fătări şi anume, imediat după o fătare. Pe abdo-men nu se vor 
tunde niciodată pentru ca animalul să aibă păr cînd îşi căptuşeşte cuibul. Cîteva zile îna-inte de fătare, de'obicei în' ultima zi, femela devine 
neliniştită, îşi smulge părul de pe abdomen şi îşi face cuib bine căptuşit. Dacă femela nu-şi face sin-gură cuibul atunci va trebui ca noi să-i smulgem sau 
să-i tundem cu atenţie părul de pe abdomen pentru a-i căptuşi cuibul.La fătările de iarnă cuşca se va proteja de frig;ea se va îmbrăca cu paie, iar uşile se 
vor acoperi cu rogojini.Fătarea este uşoară şi durează jumătate de oră — o oră. Puii la naştere sînt golaşi, nu văd şi se mişcă greu. Femela produce în medie 
la o fătare 6—8 pui cu variaţii de la 1 la 20 pui. Imediat după fătare şi apoi din 2 în 2 zile se va controla cuibul pentru înde-părtarea puilor morţi şi 
pentru a împiedica sufocarea puilor în părul din cuib. In timpul controlului, ori de cîte ori vom cerceta un cuib trebuie să ne spălăm pe mîini, altfel 
mirosul străin adus în cuib face ca femela să-şi omoare puii. înainte dea începe controlul îndepărtăm femela din cuib.Creşterea şi îngrijirea puilor este 
făcută un timp destul de îndelungat de către iepuroaica mamă. 0 iepuroaică poate creşte foarte bine 3—4 pui şi bine 6—8. Un număr mai n)are de pui poate fi 
crescut numai la o hrănire foarte abundentă a iepuroaicei mame. Atunci cînd e vorba de pui proveniţi de la o iepuroaică foarte bună, puii se dau la doici. 
Doicile se împerechează cu 1—2 zile înaintea femelei valo-roase. La fătare sufplusul de pui se aşază în cuibul doicii în lipsa acesteia. Doica va fi readusă 
la cuib numai după ce puii aduşi au împrumutat mirosul cuibului. Pentru mai multă siguranţă mirosul cuibului se poate uniformiza prin frecarea puilor cu 
puţin usturoi sau cu urina doicii.In general iepuroaica alăptează puii stînd m pi-cioare sau aplecată deasupra puilor. In caz că femela nu-şi alăptează puii 
o vom sili ţinînd-o deasupra cui-bului în picioare sau culcată pe spate, dînd puii să sugă pe rînd. Dacă nici în acest fel femela nu alăp-tează, după două-
trei încercări, puii se vor da unei alte doici, iar iepuroaica se va îndepărta din crescătorie mai ales dacă a mai refuzat să alăpteze sau a alăptat prost la 
fătările anterioare. în general însă iepuroaicele sînt bune 'mame şi alăptează obişnuit de două ori pe zi — dimineaţa deyreme şi seara. în timpul alăptării 
femela nu trebuie să scadă în greutate, aşa încît trebuie hrănită cît mai bine. In această perioadă femela trebuie să primească în raţie fîn bun (cca. 150 
g), nutreţuri verzi (date alternativ),Cînd e vorba de animale pe care nu le vom opri pentru prăsilă le putem castra pentru a imprima un caracter mai liniştit 
exemplarelor bătăuşe şi pentru a le îngrăşa mai uşor şi a obţine mai mult puf sau o blană mai bună. Castrarea se poate face în condiţii bune la vîrsta de 4—5 
liini legîndu-se sacul testicular cu aţă de mătase. în regiunea legată sacul se va usca, iar testiculele atrofiate vor cădea fără a mai fi nevoie de_tăiere.
ÎNGRIJIREA ŞI HRĂNIREA IEPURILOR Ingrijirea şi hrănirea iepurilor se face diferit, în func-ţie de felul producţiei lor principale (carne, blană, puf) şi după cum animalele sînt în repaus, în 
perioada de împerechere, în gestaţie, în timpul alăptării puilor .                                      In ceea ce priveşte hrănirea iepurilor de casâ, pe lîngă cele spuse mai înainte trebuie sâ finem seama şi de următoarele reguli:Furajele verzî necesare 
pentru o zi se vor recolta cu o zi înainte, seara, şi se vor întinde pe un grătar special la umbră, spre a se ofili puţin. Nu se vor păstra gră-madă pentru 
că se pot încinge şi apoi pot provoca îmbol-năviri grave. Furajul verde, cu rouă, ud, brumat sau puternic ofilit este foarte periculos pentru iepuri. Sfecla, 
morcovii şi cartofii ca şi frunzele de varză se vor da curate, spălate de pămînt. Cînd sînt înghe-ţate se fierb înainte de a se da în raţie.Resturile de 
bucătărie trebuie să fie proaspete, căci dacă sînt acrite pot produce tulburări ale aparatului digestiv. Hrana se dă în cantităţi care să poată fi consumate 
pînă la tainul următor. Restul se aduria şi se îndepărtează.Raţiile trebuie să cuprindă furaje cît mai variate iar atunci cînd începem să dâm un furaj nou va 
trebui sâ deprindem treptat iepurii cu el.Apa se va da cu regularitate, proaspătă, nu prea rece (puţin stătută) şi nu prea caldă. Furajele verzi nu se aruncă 
în cuşti, ci numai în Jiesle şi în hrănitoare.lepurii au nevoie şi de furaje'mai tari, mai lemnoase pentru ca dinţii lor, care cresc foarte repede să se 
poată toci. De aceea li se dau crengi de copac sau pîine uscată.Orele fixate pentru hrănire trebuie respectate cu precizie, orarul putînd fi diferit, în 
funcţie de sezon astfel:larna: la ora 8 se dă jumătate din tainul de fîn şi o treime din concentrate; la ora 13 se dă întrega canti- tate de sfectă, mol'covî 
şi cartofi; la ora 17 se dau două treimi din furajete concentrate şi jumătate din fîn.Vara: îa ora 7 se dă jumătate dîn furajele concentrate şi o treime drn 
furajele verzi; la ora 15 se dă o treime din furajul verde; la ora 19 se dă jumătate din furajele coneeirtrate şi o treime dift furajele verzi. Femelelor 
cafe alăptează şi tineretului li se mai poate da un tain suplimentar la ora 22—23.La toate raţiile se va adăuga făină de oase, făină de carne şi sare de 
bucătărie.Ingrăşarea jepurilor e bine sâ se facă pentru fiecare animdl pe care îl valorificăm, prin îngrăşare obţinîn-du-se sporuri simţitoare ale greutăţii 
şp o carne mai bună.lepurii din rasele de carne, prin îngrăşare, timp de o lună, sporesc în greittate cu 0,800—1 kg. îngrăşarea se peate face îti 45—60 zile 
dacă folosim puţine concentrate şi cantităţi mari de furaje verzi, sfeclă, morcov, cartofi şi frunze de arbori sau în 15—30 zile cînd folo-siffl aproape 
numai furaje concentrate.In îngrăşare trebuie să se evite varza, ridichile, napii şi pelinul care dau cărnii un gust neplăcut. Frunzere şi ramurile de brad 
dau cărnii ungust de vînat, iar pîinea înmuiată în lapte dă cărnii un gust foarte plăcut.Cînd femela are lapte suficient şi îşi hrăneşte bine puii aceştia au 
corpul rotunjit, cu pielea întinsă şi stau în permanenţă în cuib şi dorm. Puii alăptaţi slab au trunchiul lung şi subţire cu pielea zbîrcită şise mişcă 
continuu în cuib, iar uneori părăsesc cuibul' în căutarea mameî şi îi găsim morţi prin cuşcă. La con-trolul cuibului puii găsiţi prin cuşcă trebuie aşezaţi 
în cuib şi înveliţi cu puf mai ales cînd temperatura este scăzută.După 4 zile puii încep să se acopere cu păr, iar la 10 zile încep să vadă.Puii se hrănesc 
numai cu lapte timp de trei săptă-mîni. După această vîrstă ies din cuib în căutarea altei hrane şi încep să consume din raţia mamei. De acest fapt trebuie 
să ţinem seama cînd dăm hrana, dînd furaje mai gustoase (iarbă tînără, trifoi, urzici, mor-covi roşii, uruieli de ovăz, orz şi porumb etc.) şi în cantităţi 
din ce în ce mai mari.De la vîrsta de 4 săptămîni puii, împreună cu mama lor, trebuie ţinuţi de dimineaţa, pînă seara în ocoale mobile pe păşune sau fîneaţă, 
la aer şi soare. Năpîrlirea puilor se face între 6 şi 8 săptămîni şi în nici un caz nu se face acum înţărcarea lor. înţărcarea puilor de iepure e bine să se 
facă la 8—12 săptămîni. Atunci cînd puii se înţarcă la 4 săptămîni (metoda fătărilor dese) ei au nevoie de o hrănire şi îngrijire specială. înţărcatul puilor 
trebuie să se facă treptat spre a nu se produce îmbolnăvirea sfîrcurilor iepuroaicei. Pentru aceasta se reduce nu-mărul supturilor la o singură dată pe zi, 
se înţarcă mai întîi masculii (cîte unul, începînd cu cei mai bine dezvoltaţi) şi apoi femelele. La fătările de toamnă puii pot fi lăsaţi să sugă mai mult 
timp pentru că femelele pînă în primăvară au vreme suficientă să se refacă.După fiecare înţărcare femelele vor fi ţinute la aer, în ţarcuri, timp de 2—3 
săptămîni şi vor fi bine hrănite. Dacă sînt hrănite abundent femelele pot fi împerecheate şi a doua zi după înţărcarea puilor.Separarea pe sexe a puilor 
trebuie să se facă imediat după înţărcare sau cel mai tîrziu la vîrsta de 3—3,5 luni. Pentru a putea separa sexele trebuie să ţinem însă seama de faptul că 
sexul nu se poate recunoaşte decît în primele zile după naştere sau apoi după 1,5—2 luni.De la înţărcare şi pînă la vîrsta de 5—6 luni tine-retul de acelaşi 
sex şi rasă poate fi ţinut pe grupe în ocoale speciale. Tineretul de rasă Angora, deşi se dezvoltă mai bine în aer liber, produce un păr de cali-tate 
inferioară, aspru şi murdar, motiv pentru care creşterea lor se face în cuşti individuale şi numai după primul tuns (de la 10 săptămîni la 5 luni) în 
grupe.Cînd întreţinem tineretul în grupe trebuie să izolăm bătăuşii care împiedică dezvoltarea celorlalţi. VALORIFICAREA PRODUSELOR Cîird creştem iepuri de blană şi carne, pentru a obţine blăniţe de calitate superioară trebuie să în-grijim blana pe animalul încă viu, prin pieptănare şi 
periere, prin evitarea în cuşcă a murdăriei, umezelii şi căldurii prea mari,. prin asigurarea unui spaţiu cît mai mare în cuşcă şi nepermiţînd iepurilor să-
şi rupă blana în bătăile dintre ei. Umbrirea cuştilor în perioada de năpîrtiire şi apot-pană la sacrificare asi-gură obţinerea unor blăniţe de calrtate,căci 
expunerea exagerată la soare produce decolorarea blănurilor de culoare închisă şi îngăîbenirea celor albe.Recoltarea blăniţelor trebuie să se facă în sezonul 
cel mai potrivit, cele mai bune blănuri obţinîndu-se din noiembrie pînă în martie. în lunile aprilie, mai şi octombrie, cînd animalele năpîrlesc, blana nu 
are nici o valoare, iar în perioada tnai-octombrie blana are doar jumătate din valoare. De asemenea blana obţinută de la iepuroaicele în gestaţie şi mai ales 
în perioada de alăptare a puilor este depreciată în re-giunea abdomenului.Din sacrificarea iepurilor tineri (sub 7 luni) nu re-zultă blănuri de calitate 
deoarece fiind subţiri nu se argăsesc bine. Cele mai bune blanuri le dau animalele castrate, apoi femelele şi la urmă mascuHi.Cu 10—12 ore înainte de 
sacrificare iepurii nu mai primesc nici hrană, nicî apă spre a-şi goli tubul di-gestiv. Imediat după sacrificare şi jupuire, pielea jupuită de pe iepure se 
sărează uşpr şi se întinde pentru uscat pe dispozitive speciale. întinderea se face cu blana înăuntru astfel încît să nu rămînă nici o încreţitură.Pieile se 
usucă în locuri bine aerisite şi uscate, nu însă în apropierea sobelor sau la soare căci nu mai pot fi argăsite şi se depreciază, După cîteva zile pieile 
ţinute la temperatura de 30° s-au uscat, ceea ce se re-cunoaşte după întărirea pielei.Păstrarea blănurilor se face pînă cel mai tîrziu în luna mai, aşezîndu
-se una peste alta sau în lăzi bine închise şi presărînd naftalină suficientă peste ele. Săptămînal se va verifica dacă nu sînt atacate de viermi.Blănurile 
se argăsesc pentru a-şi păstra părul întreg, pentru a deveni mai elastice şi fără miros neplăcut. Iată cum se argăsesc blăniţele iepurilor:Se moaie mai întîi 
pieile uscate timp de 12—24 ore în apă de rîu sau în apă cu 5—10% sodă de rufe. Se curăţă apoi cu ajutorul  unei  scafe stratul subcutan. După înmuiere, 
pieile sespa-lă în mai multe ape curate, se zvîntă şi apoi se introduc într-o cadă cu o soluţie de 0,5 kg acid sulfuric la 10 litri apă în care se ţin 2 ore 
spre a le scoate mirosul. Argă-seala în care se intro-duc apoi pieile este formată din 3 kg alaun (piatră acră) şi 2 kg sare drob la 10 litri apă. Aîci  
pieile se ţin 24 de ore, apoi se întind  pentru a se scurge.   Se introduc din nou în argăseală, care mai înainte s-a completat cu un kg alaun, 0,5 kg sare 
şi 1 kg apă călduţă, şi aici mai stau 24 ore. Se scot, se zvîntă şi se mai ţin 24 de ore, după care se pun la uscat mai întîi cu partea cărnoasă în afară şi 
apoi cu cea acoperită cu păr. După ce s-au uscat complet se umezesc pe partea cărnoasă cu o soluţie de acid sulfuric (330 g la 1 litru de apă)1, se ţin una 
peste alta (pe partea cărnoasă) timp de 2—4 ore. Se întind apoi la uscat pe iarbă, garduri sau frînghii, după care se pun în pivniţe umede cu partea cărnoasă 
pe pardoseală. Se subţiază apoi cu scafa în latul pielii (răzbătut) şi apoi în' lung (făţuit) pînă cînd pielea devine subţire, moale, curată, netedă şi 
albă.Pentru curăţire blănurile albe se freacă pe păr cu cretă sau ipsos, iar cele colorate cu rumeguş de lemn sau benzină; cele cu părul lung se şi piaptănă 
cu un pieptene cu dinţi rari.Pentru luciu blănurile se ung cu diferite substanţe grase.Blănurile iepurilor sacrificaţi vara avînd o valoare redusă se vor 
depila (părul este folosit în induslria fetrului), iar pielea se argăseşte folosindu-sela confec-ţionarea pantofilor de casă, poşetelor, portmoneelor şi la 
îmbrăcat cărţi.Din blănurile iepurilor de casă se poate imita orice blană rară, dar ele pot fi folosite şi ca atare, pentru îmbrăcăminte călduroasă de iarnă, 
căciuiiţe, gulere, mănuşi, căptuşeli de haine şi chiar paltonaşe.în ceea ce priveşte valorificarea cărnii, imediat după jupuire, pe corpul iepurelui se face 
o tăietură de la stern la oasele bazinului prin care se scot toate măruntaiele (afară de rinichi) îndepărtînd cu grijă fierea, esofagul, anusul şi, mai ales 
la adulţi, carnea din jurul aparatului urinar. Inima, rinichii şi ficatul se pun imediat în apă rece. Conţinutul fierii şi intes-tinelor sau sîngele nu 
trebuie să se împrăştie pe carne căci aceasta nu trebuie spălată spre a se păstra mai bine. Pentru a se curăţa sîngele de la gît, se râde cu cuţitul şi se 
tamponează cu o cîrpă uscată. Grăsimea de pe intestine şi stomac se colectează separat.Calitatea cărnii se îmbunătăţeşte simţitor dacă îna-inte de a se găti 
se ţine 2 zile la rece. Carnea cea mai bună se obţine de la iepuri de 4—5 luni, de la cei castraţi şi îngrăşaţi.Cînd creştem iepuri Angora, pentru a obţine 
păr mai mult şi de calitate superioară trebuie ca, pe lîngă o hrănire corespunzătoare şi o curăţenie perfectă a adăposturilor, să asigurăm animalelor o 
îngrijire spe-cială care constă în principal din masajul pielii şi pieptănatul şi periatul pârului. Masajul se face în primele zile după tuns cu o soluţie de 
alcool 50%.Pieptănatul şi periatul au drept scop activarea creş-terii părului şi împiedicarea nâpîrlirii. Pentru piep-tănat se va folosi un pieptene de metal 
cu dinţii rari şi tociti ori un piptene de. lemn sau corn.Animalele tinere trebuie obişnuite cu aeeste operaţii (care se fac de 2 ori pe săptămînă) începînd 
de la vîrsta de 5 luni. Animalele adulte, după 5—6 săptămîni de la tuns vor fi periate şi pieptănate de 2—3 ori pe săptămînă şi dacă este nevoie chiar 
zilnic. Cînd operaţia se face regulat ea nu durează decît 2—3 minute pentru un individ.Aceste operaţii se fac pe o masă cu o suprafaţă mică, pe care se 
aşterne o pînză de sac pentru ca iepurele să nu alunece. Mai întîi se va curăţa iepurele cu mîna de resturile defuraje care se găsesc prinse în păr şi se vor 
descîlci eventualele începuturi de împîslire. Apoi iepurii sînt pieptănaţi în răspăr, în direcţii di-ferite şi la sfîrşit de la cap spre coadă, evitîndu-se 
zgîrierea pielei. Cu această ocazie se vor îndepărta prin tuns împîslirile care nu pot fi desfăcute. în sfîr-şit se va peria cu o deosebită grijă gîtul, 
abdo-menul şi picioarele.Recoltarea părului se face mai bine prin tuns cu o îoarfecă curbă cu vîrfurile boante sau cu maşina de tuns. Tunsul se execută la 
sfîrşitul lunilor februarie, mai, august şi noiembrie. După ce părul se piaptănă şi se perie bine, se face o cărare şi se tunde în direcţii contrare 
creşterii părului, mai întîi spinarea şi flan-curile şi apoi gîtul, pieptul şi abdomenul. Nu se tunde părul de pe cap, urechi şi labe. Tunsul se face cu răb
-dare, cît mai uniform şi cît mai aproapQ de piele, evitîndu-se rănirea pielei. Orice zgîrietură sau tăie-tură se va pensula cu iod. După tuns animalul se 
perie uşor spre a se îndepărta capetele mici de păr care produc mîncărimi şi se masează. larna nu e permisă dezgolirea completă a animalelor prin tuns decît 
atunci cînd putem să-i adăpostim minimum 2—3 săptămîni în încăperi nu prea reci.Păstrarea părului recoltat trebuie să se facă într-un loc ceva mai uscat şi 
ferit de molii. Se poate păstra în cutii de tablă închise ermetic şi căptuşite cu ziare(moliile sînt gonite de mirosul cernelei de tipar) sau în borcane sau 
sticle largi la gură şi bîne acoperite.Părul recoltat (e bine ca la recoltare să fie sortat pe calităţi, după lungime) poate fi folosit în casă, el fiind 
după mătase cel mai fin material de tors (din 1 kg de păr se pot toarce 8 000 m fir).Cantitatea de păr obţinută anual de la un animal poate ajunge pînă la 
600 g, dar la noi se realizează în medie 200—300 g. Femelele au în general o producţie mai mare decît masculii, în acelaşi timp producînd şi un păr de 
calitate mai bună. Cea mai mare producţie şi cea mai bună calitate de păr o dau însă anima-îele castrate. Cele mai mari cantităţi de păr se obţin la tunsul 
din februarie şi mai ales la cel din noiembrie. Iepurii ca animale de casaIepurasii sunt animale foarte sociabile si prietenoase. Ei au nevoie permanenta de companie, fie a altor animale (alti iepuri, porcusori de Guineea), fie a 
oamenilor. Din acest motiv iepurasii sunt excelente animale de casa, potrivite pentru copii. Nu se recomanda un iepuras intr-o casa cu un copil mai mic de 6 
ani datorita pericolelor la care sunt expusi atat animalul cat si copilul.Daca iti doresti un iepuras ca animal de casa asigura-te in prealabil ca detii 
suficient spatiu. Cusca iepurelui trebuie sa aiba o aria mare intrucat acesta este foarte energic si jucaus. De asemenea ea trebuie sa aiba inaltimea cel 
putin de 1,5 ori lungimea iepurelui, fiind binecunoscut obiceiul acestuia de a se catara. Este recomandat ca iepurele sa fie lasat liber in casa sau gradina, 
de cate ori este posibil. Acest lucru insa sub stricta supraveghere, intrucat, mai ales intr-o casa, exista multe pericole de accidente pentru un 
iepuras.Iepurii au nevoie de mare atentie de la stapanii lor. Nu iti lua un iepure ca animal de casa daca nu esti pregatit(a) sa ii acorzi tot timpul 
necesar. Recipientele utilizate pentru hrana sau apa trebuie spalate zilnic, de preferinta cu apa fierbinte pentru a preveni eventuale boli. Cusca trebuie de 
asemenea spalata saptamanal, iar asternutul folosit trebuie schimbat ori de cate ori este nevoie. Nu folositi detergenti sau alte produse de curatat, acestea 
pot dauna iepurasului.Asigura-i iepurasului o dieta adecvata,  Multi tarani din Moldova cresc iepuri de casa, dar deseori se simte lipsa informatiei despre acest subiect, si astfel, apar multe intrebari despre aceasta 
activitate si modalitatea de crestere a iepurilor mai sanatosi. In aceasta brosura, vom da raspuns la unele intrebari mai frecvent adresate referitor la 
cresterea iepurilor. Si anume:      ˇ Care sint avantajele si problemele principale in cresterea iepurilor?      ˇ Care sint incaperile cele mai potrivite 
pentru iepuri?      ˇ Cu ce plante se pot hrani iepurii si care dintre ele sint contraindicate pentru ei?      ˇ Cum trebuie protejati iepurii de casa de 
boli infectioase?      ˇ Care este metoda cea mai eficienta si sanatoasa de inmultire a iepurilor?      Avantajele cresterii iepurilor      Care sint 
avantajele cresterii iepurilor?      ˇ Carnea de iepure este gustoasa, dietica si are putina grasime.      ˇ Blana poate fi folosita ca subprodus.      ˇ 
Alimentatia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hraniti cu iarba care se gaseste pe cimpuri sau finete si care poate fi cosita, de exemplu, nu mai des de 
doua ori pe saptamina.      ˇ Cusca destinata cresterii iepurilor nu ocupa mult loc.      ˇ Ciclul rapid de inmultire.      ˇ Pe piata pot fi vinduti atit 
iepurii vii, cit si carnea sau blana lor ca produse auxiliare.      In cresterea iepurilor mai exista unele momente, in care este necesar sa se acorde o 
atentie deosebita pentru a avea succes in aceasta activitate.      Momentele acestea sint urmatoarele:      ˇ Cusca destinata cresterii iepurilor trebuie sa 
fie curata si bine construita.      ˇ Unele plante si legume obisnuite pot cauza aparitia maladiilor si pot provoca chiar moartea animalelor.      ˇ Iepurii 
sunt sensibili la boli, care se raspindesc foarte rapid la intreaga populatie.      ˇ Daca endogamia (incrucisarea intre descendentii acelorasi parinti) nu 
este facuta corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinti, precum si boli reproductive.      3 Intretinerea iepurilor      Iepurii pot 
fi crescuti cel mai bine in incaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pina la 3-4 etaje. Astfel faceti economie de spatiu. Aceasta 
incapere se construieste usor daca acordati atentie urmatoarelor aspecte:      ˇ Incaperea destinata intretinerii iepurilor trebuie sa aiba podeaua facuta 
din plasa de sarma sau din scanduri de lemn cu o distanta de 1,5-2 cm intre ele. O incapere cu podea plata va fi mai murdara, intrucit va fi mai dificil de a 
face curatenie si ea va trebui sa fie curatita mai des.      ˇ Acoperisul casutei (la fiecare etaj) trebuie sa fie inclinat. In acest caz murdaria va fi 
curatita mai usor din casuta. Intre niveluri, distanta ideala pentru o curatenie cit mai eficienta este de 15 cm.      ˇ Incaperea pentru intretinerea 
animalelor trebuie sa se afle intr-un loc luminos, dar sa nu fie expusa direct razelor de soare, vintului sau ploii. In cazul cind aceasta conditie este 
respectata, iepurii cresc mai sanatosi sisint mai bine protejati de diferite boli.      ˇ Este important sa aveti o casuta suplimentara care trebuie pusa la 
o anumita distanta de incaperile initiale. Ea va fi destinata izolarii iepurilor bolnavi sau iepurilor procurati.      Este foarte important sa curatiti 
casutele cit mai des, cel putin o data pe luna. In caz contrar exista un risc sporit de imbolnavire. Cea mai indicata substanta chimica de curatire a 
incaperilor animalelor este solutia de inalbitor de 3%.      Pentru a face curatenie aveti nevoie de urmatoarele:      -Scoateti iepurii si mincarea din 
casuta.      - Maturati toata murdaria si scoateti gunoiul din casuta.      - Spalati casuta cu solutia de inalbitor si lasati-o sa se usuce. Când incaperea 
este uscata, puteti sa dati iepurii inapoi.      Temperatura ideala in incaperile de intretinereale animalelor este de +18°C.      Hrana      Iepurii sint 
animale erbivore, dar nu toate plantele constituie o hrana potrivitapentru ei. Unele din ele au un efect toxic si pot provoca imbolnavirea sau chiar moartea. 
Sunt cazuri cind aceste efecte toxice sint intirziate si apar numai peste citeva zile, saptamini sau chiar luni. Exista si plante foarte bune pentru 
sanatatea iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament impotriva maladiilor.      Mai jos va propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv 
pentru iepuri, cit si cele toxice. In cazul cind nu sinteti sigur daca o anumita planta este buna, nu o folositi si cereti sfatul medicului veterinar in 
aceasta problema.      Plantele cu efect pozitiv      Lucerna- Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina si o puteti recolta 
de 4-5 ori la sezon.      Morcovul,Sfecla rosie- Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie impotriva scabiei si napirlirii      Patlagina- Poate 
fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru functia intestinelor si pentru membranele mucoase.      Vetrice- Poate fi data in cantitati 
nelimitate. Va ajuta in prevenirea viermilor si altor probleme ale sistemului digestiv.      Podbalul- Poate fi dat uscat, dar numai de doua ori pe 
saptamina. Va impiedica aparitia balonarii.      Suplimentar la aceste plante, se mai recomanda hranirea iepurilor si cu iarba obisnuita (din paduri, de 
exemplu), deorece si ea are unele calitati medicinale pentru iepuri. Se mai recomanda sa dati iepurilor si un amestec de plante, astfel iepurii vor putea sa
-si aleaga hrana dupa plac.      Mai puteti hrani iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grau, porumb si orz, de obicei ca nutret combinat. Astfel de hrana 
este utila in special in timp de iarna, cind nu este masa verde. Mai puteti face fan din iarba cosita vara, pentru a hrani iepurii in timp de iarna. Si 
cioclejii pot fi folositi in hrana iepurilor, cu atit mai mult ca acestea sint in cantitati mari ca produse secundare in Moldova.      Plantele cu efecte 
negative      Tineti minte:      ˇ Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi timp.      ˇ Dati iepurilor o mincare variata si 
balansata.      ˇ Dati hrana principala seara. De obicei, iepurii maninca mai linistit in timpul serii, deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot.   
   ˇ Iepurii permanent trebuie sa aiba apa potabila care trebuie schimbata in fiecare zi.      ˇ Ceapa      ˇ Sparanghelul      ˇ Arpagicul      ˇ Prazul     
 Boli gastrointestinale.      ˇ Cartofii cruzi      ˇ Frunza de cartofi      ˇ Resturi de planta de rosii      ˇ Resturi de planta de tutun      In 
majoritatea cazurilor iepurii vor muri.      ˇ Plantele conifere      ˇ Apa in care a nimerit o planta conifera      Gastrointerita, voma,diaree, moarte.     
 ˇ Varza (verde, alba si rosie)      ˇ Trifoiul rosu      ˇ Conopida      Balonare, diaree      ˇ Pentru a sti cita hrana sa dati la iepurilor, trebuie sa 
experimentati. Daca ei nu termina toata mincarea pe care le-ati dat-o, data urmatoare dati-le mai putin, in asa fel ca la urma veti afla de ce cantitate ei 
au nevoie.      5 Bolile      In Moldova cele mai frecvente boli ale iepurilor sunt:      A. Maladiile infectioase:      Hemoragie Septica      Hemoragia 
septica este o infectie care ataca toate organele animalului bolnav. Aceasta maladie se caracterizeaza prin: inflamatii hemoragice la nivelul mucoasei, 
creierului, splinei si ficatului. Animalele infectate se nimicesc, iar cele sanatoase din zona afectata se sacrifica, apoi dupa expertiza sanitara pot fi 
folosite in alimentatia personala.      Mixomatoza      Mixomatoza este o boala infectocontagioasa provocata de un virus. Ea se caracterizeaza printr-o 
inflamatie a capului si botului, in jurul nasului si ochilor. Iepurii infectati de aceasta maladie sint ucisi si ingropati la o adincime de 1,5 m. Curatiti 
casutele si dezinfectati-le de 3 ori. In scopul prevenirii acestor maladii infectioase exista un vaccin combinat contra mixomatozei si gemoragiei septice, 
care se administreaza de medicul veterinar de 2 ori pe an (primavara si toamna) la tot efectivul de animale de la virsta de o luna. In paralel este foarte 
important intretinerea animalelor in curatenie.      Scabia, Dermatomicoza      Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau 
dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o incapere. De asemenea, dermatomicoza poate fi cauzata de lipsa vitaminei A, D 
sau E. Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi pentru curatirea lor solutia de inalbitor. Folositi hrana bogata in 
vitamina A, D si E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de Butox cu vazelina.      B. Maladiile nutritionale      Maladii 
digestive      Balonarea, voma, gazele si diareea sunt cauzate de hrana nepotrivita. Faceti tot posibilul ca iepurii sa nu fie hraniti cu plantele indicate 
la capitolul “Plante cu efecte negative”.      Osteoperoza, Rahitul      Osteoperoza si Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizeaza 
printr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte usor. Rahitul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. 
Aceste maladii pot fi cauzate de insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau 
ambele. Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu, de exemplu, cu lucerna sau orz.      Hypercalcimie      Hypercalcimia este 
cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor. Caracteristica: forma iepurelui se schimba si miscarea devine greoaie. Pentru a preveni aceasta maladie, 
incercati sa reduceti nivelul de calciu in dieta iepurilor. Dati mai putin plante bogate in calciu, ca lucerna, de exemplu.      Hypoavitaminoze      Maladia 
apare cind iepurii duc lipsa de vitamina A si se caracterizeaza printr-o cadere a parului.      Dati mai multa mâncare bogata in vitamina A, de exemplu - 
sfecla rosie si morcov.      Ingrijirea iepurilor bolnavi      Daca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-i izolati pentru a
-i proteja pe ceilalti. Casuta pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece metri de celelalte incaperi. Daca iepurii bolnavi sunt 
prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti 
ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile Dvs. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va spalati bine mainile. Când iepurii      
bolnavi sunt luati din casuta, aruncati toata mincarea care a ramas. Locul trebuie sa fie curatat de doua ori cu solutie de inalbitor de 3%. Altfel si 
urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi.      Cand cumparati iepuri noi, ii puneti in casuta de izolare pentru o perioada de 30 de zile, 
ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi si apoi administrati vaccinurile corespunzatoare.      Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar 
nu sunteti sigur, adresati-va medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor noi.      Retineti:      Iepurii care primesc 
apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi sanatosi. Ca sa fiti siguri ca ei sunt sanatosi si sa descoperiti bolile la timp, se 
recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. Daca observati ca 
ceva nu este in ordine, izolati animalele ce va trezesc indoieli.      6 Principiile esentiale in cresterea iepurilor      Ca specie, iepurele se inmulteste 
foarte repede si des si in natura are o perioada de inmultire de aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga pentru ca fatarea este obositoare 
pentru organismul sau. La fiecare fatare are de la 4 la 12 iepurasi.      Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela poate fi 
fecundata la aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un interval de 24 ore dupa fatare, daca masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta nu este 
prea bine pentru femela, deoarece e posibil ca ea va avea probleme la viitoarea fatare. Problemele pot fi urmatoarele:      ˇ Femela nu va pregati cuibul 
pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri din cauza frigului.      ˇ Femela nu va avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu 
biberonul, dar veti pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri.      ˇ Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza 
stresului alimentar.      Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta?      ˇ Procesul de inmultire se recomanda de efectuat doar atunci cind femela are 
o virsta nu mai mica de 7-8 luni.      ˇ Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela.      ˇ Intre 2 cicluri de inmultire se recomanda o 
pauza de 3-4 luni.      Aceasta imbunatateste sanatatea femelei.      ˇ Folositi numai animale sanatoase pentru inmultire. In cazul cand o femela este 
sanatoasa, dar nu are grija de iepurasii sai, nu o mai folositi ca reproducator. Aceasta lipsa de grija se poate transmite prin ereditare si urmasilor sai.   
   ˇ Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepoti, sau intre unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de 
aparitie a defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei masculi si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o 
evidenta de fiecare data a rezultatelor obtinute.      ˇ Intotdeauna aduceti femela la mascul pentru inmultire. Daca aduceti masculul la femela, ea poate fi 
agresiva .      ˇ Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el este mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza 
unei nasteri dificile.      ˇ Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se 
recomanda ca in fiecare zi, timp de 2 saptamini inainte de inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba tanara si verde sau de a-i da o picatura de ulei de 
grau. Daca acesta nu ajuta, inseamna ca femela este sterila si poate fi sacrificata.      ˇ La 28-32 de zile dupa fecundare femela va fata.      ˇ La 15-20 
de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta iepurasilor, iar la 30 de zile introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la laptele 
iepuroacei-mame.      ˇ Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca foarte bine.      Concluzii:      Speram ca acest manual 
va oferit o informatie utila si practica, desi sunteti un fermier specializat in acest domeniu sau pur si simplu doriti sa va ocupati cu cresterea iepurilor. 
Pentru mai multa informatie, consultati “Cresterea Animalelor in Gospodaria Personala” (Chisinau, 1990) si alte publicatii specializate sau consultati-va cu 
medicul veterinar din regiunile Dvs. Dar nu uitati: calitatea si sanatatea iepurilor depind mult de felul cum ii ingrijiti si ce atentie le acordati.      Va 
dorim succes.